Mihail Drumeș a fost un scriitor român născut în fosta Iugoslavie în 1901, dar familia sa s-a mutat în România în 1904, stabilindu-se în localitatea Balș din județul Olt. Aici și-a făcut studiile și a activat ca profesor pentru o lungă perioadă de timp, până când și-a dat seama că adevărata sa vocație este scrisul. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără „Invitație la vals”, „Elevul Dima dintr-a șaptea”, „Cazul Magheru” și „Scrisoare de dragoste”, toate fiind bogate în analiză psihologică.
Romanul „Scrisoare de dragoste” a cunoscut mai multe variante de-a lungul timpului, deoarece autorul a fost obsedat de perfecțiune. Publicat pentru prima dată în 1937, romanul prezintă povestea tragică de dragoste dintre personajele Dinu Gherghel și Anda Brădeanu. Structurat în trei părți, romanul explorează relația dintre cei doi și consecințele deciziilor lor.
Prima parte a romanului îl prezintă pe Dinu, un tânăr orfan care se mută la București pentru a-și urma studiile la Facultatea de Drept. Aici îl întâlnește pe Anda, o fată orfană pe care o cunoaște în tren și cu care începe o relație. Cu toate acestea, Dinu se căsătorește ulterior cu o altă femeie, Cora, din motive de interes, iar relația sa cu Anda se deteriorează treptat.
În a doua parte a romanului, relația lui Dinu cu Cora se complică, iar Anda se căsătorește cu un alt bărbat. În cele din urmă, Dinu își dă seama că încă o iubește pe Anda, dar este prea târziu pentru a-și schimba deciziile.
În final, tragedia lovește cuplul, iar consecințele deciziilor lor egoiste duc la un deznodământ tragic pentru toți cei implicați.
„Scrisoare de dragoste” este o capodoperă a literaturii române, care explorează teme profunde precum iubirea, destinul și consecințele acțiunilor noastre. Este o poveste complexă și emoționantă care surprinde întreaga gamă a experiențelor umane.