Să stăm de vorbă fără catalog – rezumat

de

în

Publicată în anul 1980, lucrarea intitulată „Să stăm de vorbă fără catalog” a fost redactată de Mircea Sântimbreanu, un autor apreciat în rândul copiilor și adolescenților. Experiența sa ca profesor de istorie în București l-a inspirat să scrie primele sale cărți pentru copii, printre care se numără și faimoasa „Recreația mare”, publicată în 1965. Școala unde a predat autorul se află în cartierul Rahova, iar din 2000 îi poartă numele.

Cartea este împărțită în două secțiuni, „Convorbiri” și „Cărți poștale”, fiecare dintre acestea fiind subdivizată în scurte capitole, fiecare abordând câte un aspect esențial din viața școlară sau cea de dascăl. Printre titlurile capitolelor se numără: „Disciplina la lecție”, „Despre disciplina pregătirii temelor”, „Cum să ne ajutăm colegii la învățătură”, „E grea matematica?”, „Despre recapitulare”, „Despre teze”, „Absenți-prezenți”.

Sântimbreanu ne oferă o imagine a lumii școlarilor din perioada regimului comunist din România. Deși mulți cititori contemporani resping această lume, cartea ne oferă o oportunitate reală de a înțelege trecutul, din perspectiva sistemului de învățământ. Prin intermediul „Să stăm de vorbă fără catalog”, suntem introduși într-un set de valori și principii diferite de cele actuale. În școala românească din vremea comunismului, întâlnim pionieri și concepte precum „paradă” și „detașament”, oferindu-ne o perspectivă asupra unei realități pe care nu o vom mai întâlni.

Un exemplu elocvent este capitolul „Fapte pionierești”, care, dincolo de propaganda asociată, încurajează cititorii să dezvolte valori și trăsături de caracter admirabile, precum curajul. Acest capitol subliniază faptul că unele „examene” sunt susținute în alte contexte decât cel școlar și scoate în evidență caracterul pionierilor. Cartea abundă și în întâmplări amuzante, combinând umorul cu sfaturi utile, adresate cititorilor presupuși a fi elevi.

Deși cartea se referă la alte vremuri, evidențiază un aspect care lipsește din educația actuală a elevilor, atât la școală, cât și acasă. Autorul subliniază importanța integrității și comportamentului corespunzător, considerându-le la fel de esențiale ca și inteligența. În concluzie, „Să stăm de vorbă fără catalog” este asemănată cu o colecție de ore de dirigenție, reflectând rolul educativ al școlii, atât la nivel intelectual, cât și moral. Cartea acoperă subiectul rolului elevilor în societate și importanța profesorului în educația acestora, având o componentă educativă și una plăcută din punct de vedere estetic, conform autorului.