Romanul „Rusoaica” de Gib I. Mihăescu se desfășoară în anii ’40, într-un sector de pază de la granița basarabeană, unde războiul continuă prin trecerea continuă a fugarilor, a contrabandiștilor, a spionilor și a amatorilor de haiducie din Rusia în România și invers. Locotenentul Ragaiac și detaşamentul său de pază sunt mutați acolo cu scopul de a opri aceste treceri ilegale între țări pe un sector de șase kilometri.
Fiecare detașament era bine delimitat și situat departe de orice zonă populată. Bărbații trăiau într-o izolare continuă și căutau cu disperare companie feminină. Această stare de fapt constituie prezentarea contextului pentru întâmplările care urmează.
Romanul se concentrează pe prototipul feminin imaginat de locotenentul Ragaiac, care își dorește o „rusoaică” inteligentă și încrezătoare, ce înglobează toate calitățile pe care bărbații le visează la o femeie. Personajele romanului trec prin aventuri pentru a se apropia de acest ideal feminin, însă simbolismul folosit de Mihăescu redă încercarea personajelor de a atinge acest ideal.
Femeia pe care locotenentul Ragaiac o imaginează este o fantasmă, o „prințesă a iernii” cu trăsături specifice femeilor din romanele rusești. Căutarea acestui ideal feminin reprezintă tema principală a romanului.
Pe lângă elementele de aventură și haiducie, romanul abordează și aspecte erotice, care servesc drept pretext pentru introducerea unor idei mai complexe în text. Gib I. Mihăescu simte o apropiere între propriul său stil și cel al unor mari scriitori ruși, fiind numit de către Vladimir Streinu „cel mai înzestrat dintre romancierii noștri de școală rusească”.