Piesa de teatru intitulată „Regele moare” a fost scrisă de Eugen Ionescu și a fost publicată pentru prima dată în 1962, având premiera în Franța pe 15 decembrie 1962. Această piesă de teatru absurd este scrisă în limba franceză și a fost ulterior tradusă în limba română. Opera pune accent pe absurdul vieții cotidiene și al comunicării, îndemnându-ne să acceptăm propriile noastre limitări.
Acțiunea piesei începe cu intrarea în scenă a protagonistului, regele Bérenger I, însoțit de cele două soții ale sale. Regele reprezintă un suveran universal, iar acțiunea nu este fixată într-un anumit moment în timp. El se confruntă cu ideea inevitabilă a morții sale, într-o situație stranie în care, deși obișnuit să controleze totul, se găsește acum în imposibilitatea de a-și controla propria moarte.
Personajele din piesă, precum regina Maria și regina Margareta, aduc elemente comice în ciuda temei tragice a piesei. Regele, în ciuda faptului că se confruntă cu o boală incurabilă, refuză să-și recunoască propria finitudine și continuă să creadă că poate controla totul.
Piesa explorează tema lăcomiei și a dorinței de control, care îl determină pe rege să se confrunte cu propria moarte într-un mod irațional și disperat. În timp ce se confruntă cu inevitabilitatea morții, el încearcă să găsească soluții disperate pentru a evita sau măcar a întârzia acest eveniment.
În finalul piesei, regina Margareta îl asistă pe rege în procesul dificil al morții, într-o scenă în care toate elementele de decor dispar treptat, lăsându-l pe rege singur pe tronul său, cufundându-se într-un fel de negură, simbol al morții.
„Regele moare” surprinde paradoxul condiției umane, evidențiind oroarea de a trăi și oroarea de a muri. Opera de maturitate a lui Ionescu neagă elementul rațional al vieții de zi cu zi, evidențiind absurdul existenței umane.