Cartea „Cele trei rodii aurite” este un basm cules de celebrul Petre Ispirescu, un editor, folclorist, povestitor și scriitor român. Ispirescu a adunat o colecție impresionantă de basme populare românești, pe care le-a reunit în volumul „Legendele și basmele românilor. Ghicitori și Proverburi”, publicat în 1872.
Povestea începe cu un fiu de împărat care, din plictiseală, aruncă o piatră spre o fântână, spărgând vasul pe care o bătrână îl ducea cu ea. Bătrâna, furioasă, îl blestemă pe tânăr, spunându-i că nu se va căsători până nu găsește cele trei rodii aurite. Astfel, tânărul pornește în căutarea rodiilor și, după multe peripeții, reușește să le găsească. Însă, în drumul său, el descoperă că cele trei fructe conțin fete frumoase care mor în momentul în care sunt tăiate.
După multe încercări și greutăți, tânărul reușește să elibereze o fată frumoasă din una dintre rodiile aurite și o cere de soție. Însă, o țigancă își dă seama de adevăr și încearcă să împiedice căsătoria. Cu toate acestea, adevărul iese la iveală, iar tânăra domniță se căsătorește, iar țiganca primește pedeapsa cuvenită.
Această poveste reprezintă o demonstrație a măiestriei lui Ispirescu ca povestitor, iar finalul fericit și victoria binelui sunt trăsături caracteristice basmelor.