Într-o lume devastată de război, în care oamenii se luptau pentru supraviețuire, exista o fetiță numită Ada și fratele ei mai mic, Jamie.
Viața lor nu a fost niciodată ușoară – trăiau într-un mic apartament din Londra, într-o singură cameră închiriată, iar mama lor, Mam, era departe de a fi o mamă iubitoare.
Ada avea un picior deformat și era considerată de Mam o rușine, o povară pe care o ascundea cu grijă de restul lumii.
Nu i se permitea să părăsească apartamentul, astfel că nu cunoștea nimic în afară de zidurile reci și întunecate.
Dar într-o zi, când războiul era tot mai aproape de ușa lor, Ada și Jamie au luat o hotărâre îndrăzneață – să fugă de Mam și să încerce să găsească o viață mai bună.
Au ajuns într-un mic sat din Kent, unde au fost primiți de o femeie singură numită Susan Smith. Această întâlnire avea să le schimbe viețile pentru totdeauna.
Susan le-a oferit hrană, adăpost și îmbrăcăminte, dar mai presus de toate, le-a oferit afecțiune și îngrijire.
Ada, care nu cunoscuse niciodată libertatea mișcării fără durere, a învățat să călărească calul lui Susan, pe nume Butter. În șa calului, Ada a simțit pentru prima dată vântul în păr și pământul sub copitele animalului.
Această experiență i-a deschis ochii către o lume nouă și plină de posibilități.
În timp ce Jamie mergea la școală, Ada petrecea zilele călărind și îngrijind caii. Relația dintre ea și Susan a trecut prin momente dificile, însă cu timpul au învățat să se înțeleagă și să se sprijine reciproc.
Susan a devenit figura parentală pe care Ada și Jamie nu o avuseseră niciodată și, într-un fel, i-a salvat viața.
În drumul lor spre maturitate, Ada și Jamie au trecut prin multe încercări și greutăți. Ada a descoperit curajul de a-și depăși handicapul și de a se ocupa de soldații răniți, iar Jamie a învățat să se lupte pentru drepturile sale la școală.
În cele din urmă, după ce au trecut prin bombardamente devastatoare în Londra și după întoarcerea neașteptată a mamei lor abuzive, Ada și Jamie s-au reunit cu Susan și s-au întors în satul din Kent.
În acel moment, au realizat că Susan le-a salvat viața. Prin iubirea și sprijinul ei necondiționat, Susan i-a ajutat să depășească traumele războiului și să învingă adversitățile.
Ea le-a oferit un adăpost sigur în mijlocul haosului și i-a învățat să-și găsească vocea și să se apere.
Romanul „Războiul care mi-a salvat viața” nu este doar o poveste despre război și supraviețuire, ci și despre persistență și speranță, despre abuz și neglijare, despre acceptare și diferența dintre minciuni și mincinoși.
Este o poveste captivantă și emoționantă care ilustrează lupta și triumful copiilor în vremuri de război și importanța unei figuri parentale iubitoare și a sprijinului comunității în dezvoltarea și creșterea lor.