A fost odată o capră blândă și înțeleaptă, care locuia într-o casă mică, la marginea unei păduri fermecate. În această casă trăiau trei iezi: doi mai mari, plini de energie și curiozitate, și unul mai mic, care era timid și ascultător. Capra îi iubea pe toți la fel de mult și își petrecea zilele alături de ei, învățându-i lecții de viață și protejându-i de pericolele din pădure.
Într-o dimineață însorită, capra a simțit o dorință puternică de a merge în pădure pentru a căuta hrană proaspătă pentru copiii ei. Știind că pădurea este un loc plin de pericole, le-a adunat pe cei trei iezi în jurul ei și le-a dat instrucțiuni clare. Trebuiau să rămână în casă în timpul absenței ei, să nu vorbească cu nimeni și să nu deschidă ușa decât dacă aud vocea ei cântând un cântec special, pe care doar ei îl știau.
Însă, în apropierea casei locuia un lup răutăcios, care își dorea de mult timp să pună mâna pe iezișorii suculenți. Auzind instrucțiunile caprei, lupul a văzut o oportunitate perfectă de a-și îndeplini dorința. S-a ascuns în spatele casei și a început să imite vocea caprei, cântând cântecul special. Iezișorii au fost înșelați de acest fals și au deschis ușa, crezând că mama lor s-a întors acasă.
Dar iedul cel mic a simțit că ceva nu este în regulă. Vocea lupului nu suna la fel ca vocea plină de afecțiune a mamei lor. A încercat să-și convingă frații să nu deschidă ușa, spunându-le că glasul mamei lor este mai dulce și mai melodios, în timp ce cel al străinului era gros și răgușit. Frații nu l-au ascultat și au căzut în capcana lupului.
Dar capra și iedul cel mic nu au renunțat la luptă. Îndurerată de pierderea celor doi iezi, capra a hotărât să se răzbune pe lup. A căutat ajutorul altor animale din pădure și a pus la cale un plan ingenios. Au săpat o groapă adâncă în curtea din spatele casei și au umplut-o cu un lichid inflamabil. Peste groapă au întins o plasă subțire și au acoperit-o cu frunze, astfel încât să pară solidă.
Apoi, capra a pregătit o masă bogată și delicioasă, cu toate felurile de mâncare preferate ale lupului. L-a invitat pe lup să vină să facă pace și să se bucure de această masă festivă. Încrezător și înfometat, lupul a acceptat invitația și a venit la masa caprei.
Când a ajuns acolo, capra i-a oferit lupului un scaun special, făcut din ceară. La început, lupul s-a simțit confortabil pe scaun, însă în curând acesta s-a topit sub greutatea lui și el a căzut în groapa pregătită. Capra a aprins rapid lichidul inflamabil și lupul a fost înghițit de flăcări.
Vecinii și celelalte animale din pădure au auzit despre curajul caprei și au venit să o felicite pentru victoria ei asupra lupului. Capra și iedul cel mic au fost considerați eroi și au trăit fericiți mult timp după aceea, înconjurati de dragostea și respectul celor din jur.
Această poveste ne învață că, indiferent de circumstanțe, trebuie să fim atenți și să nu cădem pradă înșelătoriilor. Trebuie să avem curajul de a ne asculta intuiția și de a lupta pentru ceea ce este corect.