„Rădăcini” este o carte scrisă de Hortensia Papadat-Bengescu și face parte din ciclul Hallipa, fiind al patrulea roman din această serie. Precedat de „Fecioarele despletite” (1926), „Concert din muzică de Bach” (1927) și „Drumul ascuns” (1932), „Rădăcini” înregistrează o evoluție în abordarea narativă a autoarei. De la „Fecioarele despletite” până la „Rădăcini”, Hortensia Papadat-Bengescu a tins către obiectivarea prozei sale, lărgind considerabil viziunea narativă.
În „Rădăcini”, acțiunea este relatată obiectiv, într-un mod care amintește de stilul lui Balzac. Cartea aduce în prim-plan povestea lui Nory Baldovin, fiica nelegitimă a lui Dinu Baldovin și a Corneliei Vasiliu, care locuiește în București alături de aceștia și de sora ei, Dia. Conflictul dintre cele trei femei dezvăluie treptat informații importante despre istoria familiei.
Nory, care nu a fost niciodată iubită de mama ei, se confruntă cu tensiuni în familie și încearcă să o protejeze pe sora ei, Dia. În același timp, încearcă să o cuprindă pe aceasta cu Tică Pascu, iar relația lor complicată duce la o serie de întorsături dramatice. Dia, care are o istorie de iubiri ratate, devine o persoană calculată și distantă, iar încercarea lui Nory de a o ajuta o înfurie.
În timp ce încearcă să-și rezolve problemele personale, Nory revine la moșia familiei și încearcă să-și redea frumusețea pierdută. Aici, întâlnește o serie de personaje interesante, iar romanul se desfășoară într-o serie de întorsături dramatice, care însă duc la un final în care cele două surori se împacă, iar destinul lor pare să se îndrepte către o soluție mai fericită.
După publicarea „Rădăcini”, Hortensia Papadat-Bengescu a început să lucreze la un ultim roman, intitulat „Străina”, însă doar câteva fragmente au fost publicate. Acestea conturau un final tragic pentru protagonista romanului, Ina, fiica adoptivă a unor personaje introduse în „Rădăcini”.