Nuvela „Prințul Fericit” de Oscar Wilde începe cu prezentarea unei statui frumoase, cunoscută sub numele de Prințul Fericit, care este admirată de toată lumea. Statuia este acoperită cu aur, iar ochii prințului sunt făcuți din safir. În mână ține o sabie cu un mâner încrustat cu un rubin.
Într-o zi, o rândunică sosește în oraș în drum spre Egipt, după ce a întârziat să plece din cauza faptului că s-a îndrăgostit de o trestie și a rămas alături de ea o vreme. Rândunica petrece noaptea la picioarele statuii și observă că Prințul Fericit plânge.
Prințul îi mărturisește Rândunicii că odinioară era foarte fericit, dar acum, privind tristețea din lume, se simte mereu trist. Îi cere Rândunicii să ducă rubinul de pe sabia lui unui copil bolnav, pentru ca mama să îi poată cumpăra niște portocale. Rândunica acceptă să facă acest lucru pentru Prinț.
Când Rândunica se întoarce, Prințul Fericit îi cere să ia unul din ochii săi de safir și să îl ducă unui dramaturg sărac. Rândunica știe că trebuie să ajungă în Egipt înainte de venirea iernii, dar îi ascultă cererea Prințului Fericit.
Prințul Fericit îi cere apoi Rândunicii să ia și celălalt safir și să îl ducă unei fetițe cu chibrituri. Inițial Rândunica refuză, temându-se că Prințul Fericit va deveni orb, dar acesta insistă și, în cele din urmă, Rândunica îi ascultă dorința.
Ulterior, Prințul Fericit îi spune Rândunicii că poate pleca în Egipt, dar aceasta refuză să îl părăsească pe Prinț acum că acesta este orb. Rândunica îi povestește Prințului Fericit despre sărăcia pe care o întâlnește peste tot în oraș, iar acesta îi cere să culeagă aurul de pe statuia sa și să îl dea săracilor.
Vine iarna, iar Rândunicii îi este din ce în ce mai frig. În curând, își dă seama că este pe moarte. Îl sărută pe Prințul Fericit și cade moartă la picioarele acestuia. Inima de plumb a Prințului se frânge în două.
A doua zi dimineață, primarul și consilierii săi hotărăsc să dea jos statuia Prințului Fericit și să o topească într-un furnal, observând cât de neîngrijită arată. Un muncitor de la topitorie observă că inima de plumb a Prințului nu se topește și o aruncă la gunoi împreună cu Rândunica moartă.
Când Dumnezeu îi cere unui Înger să îi aducă cele mai de preț lucruri din oraș, Îngerul îi aduce inima Prințului și Rândunica moartă. Dumnezeu consideră că acestea sunt cele mai de preț lucruri din oraș și le oferă Prințului Fericit și Rândunicii un loc în Rai.