Piesa „Năpasta” de I.L. Caragiale are loc într-un sat de munte și prezintă o serie de personaje, printre care Anca, Dragomir (al doilea soț al Ancăi), Gheorghe (învățătorul satului), Ion (pădurarul acuzat de crimă) și Dumitru (primul soț al Ancăi). Acțiunea începe cu o discuție între Anca, Dragomir și Gheorghe, care dezbat o știre apărută în gazetă despre dispariția unui nebun de la ocnă, condamnat la 20 de ani pentru omor. Furios din cauza plângerilor Ancăi pentru primul soț ucis, Dragomir pleacă la cârciumă, lăsându-i pe cei doi să își mărturisească sentimentele reciproc.
Anca bănuiește că Dragomir este adevăratul vinovat pentru moartea primului ei soț și, timp de nouă ani, îl studiază în speranța de a-l demasca. Ea descoperă că el se pregătește să plece din oraș și se teme că nu îl va putea demasca înainte de a se împlini cei zece ani de la comiterea crimei, moment în care legea dicta că el nu ar mai putea fi pedepsit. Între timp, Anca primește vizita lui Ion, un nebun acuzat pe nedrept de uciderea primului ei soț. Ea îl ascunde de Dragomir, care se întoarce acasă și îi dezvăluie planurile sale de călătorie, suspectând că Anca ar putea să-l otrăvească.
După o serie de întâmplări tensionate, care duc la un conflict între Dragomir și Ion, acesta din urmă se sinucide, iar Anca îl acuză pe Dragomir în fața tuturor, reușind astfel să se răzbune pentru moartea primului ei soț. Piesa este o capodoperă care explorează natura umană și a fost subiectul unor controverse în rândul criticilor. Cu toate acestea, ea a fost readusă pe scenele teatrelor din România, evidențiindu-se ca unul dintre începuturile teatrului modern.