Într-un regat îndepărtat, trăia un împărat puternic și înțelept, ale cărui grădini erau pline de frumusețe și bogăție. În mijlocul grădinii sale se afla un măr cu mere de aur, care rămânea mereu neatins de împărat sau de oricine altcineva. În fiecare an, cineva reușea să fure merele înainte ca împăratul să le guste.
Într-un an, fiul cel mare al împăratului a hotărât să păzească mărul de aur, sperând că va reuși să prindă hoțul. Însă, în mijlocul nopții, fiul cel mare a adormit și hoțul a reușit să fure merele. În anul următor, a venit rândul fiului cel mijlociu să-și încerce norocul, dar și el a sfârșit adormit și fără mere de aur.
În al treilea an, fiul cel mic, Prâslea, a hotărât că va fi cel care va păzi mărul cu orice preț. El a petrecut nopțile în vârf de copac, cu ochii bine deschiși și urechile atente. Așa a reușit să observe un hoț care se apropia de mărul de aur. Prâslea a sărit din copac și l-a rănit pe hoț, dar acesta a reușit să scape.
Curajul și hotărârea lui Prâslea au fost admirate de frații săi mai mari, dar în același timp, le-a stârnit invidia. Cei doi frați mai mari, geloși pe succesul lui Prâslea, au decis să-l trădeze. Fără să-și dea seama, l-au lăsat pe Prâslea într-o prăpastie adâncă și au plecat în grabă.
Prâslea a rămas singur în prăpastie și a început să se teamă că va sfârși acolo, uitat de toată lumea. Dar el nu s-a lăsat cuprins de disperare și a hotărât să găsească o cale de a ieși din prăpastie și de a-și continua călătoria.
Cu multă pricepere și curaj, Prâslea a reușit să urce pe pereții prăpastiei și să ajungă într-un tărâm misterios. Acolo, el a descoperit un palat imens, în care locuia un zmeu fioros. Prâslea nu s-a lăsat intimidat și a luptat cu zmeul, reușind să-l învingă și să elibereze o fată frumoasă, care fusese răpită de zmeu.
După această înfruntare, Prâslea a continuat călătoria și a ajuns la un alt palat, în care locuia un alt zmeu periculos. De data aceasta, lupta a fost și mai grea, dar Prâslea a reușit să-l învingă și să salveze o altă fată răpită.
Călătoria lui Prâslea nu s-a încheiat aici. El a ajuns în cele din urmă la palatul ultimului zmeu, cel mai puternic dintre toți. Prâslea a luptat din greu, dar a reușit să învingă și să obțină merele de aur atât de dorite. În același timp, el a eliberat o a treia fată răpită, care i-a mulțumit și l-a însoțit în călătorie.
După aventurile sale în tărâmul zmeilor, Prâslea s-a hotărât să se întoarcă acasă și să-și reîntâlnească frații. El a fost surprins și dezamăgit să descopere că frații săi îl considerau mort și îl înlocuiseră în inima împăratului și a prințesei.
Cu toate acestea, Prâslea nu s-a lăsat doborât de trădarea fraților săi. El a găsit puterea de a merge mai departe și a întâlnit o zgripțuroaică care l-a ajutat să se răzbune și să-și recâștige locul în inimile celor dragi.
Datorită curajului și priceperii sale, Prâslea a reușit să îndeplinească o serie de misiuni dificile, aducând o furcă cu caierul și fusul de aur care să toarcă singură. Astfel, el a câștigat încrederea prințesei și a împăratului și s-a căsătorit cu fata cea mică.
Împăratul a fost profund dezamăgit de trădarea celor doi fii mai mari și i-a pedepsit în mod sever. Prâslea și prințesa cea mică au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, bucurându-se de iubirea și recunoștința celor din jurul lor.
Astfel, povestea lui Prâslea cel voinic și merele de aur ne învață că curajul, hotărârea și loialitatea sunt virtuți prețioase care pot învinge orice obstacol și aduce fericire și împlinire în viață.