Piesa „Pescărușul”, scrisă de Anton Pavlovici Cehov, a fost concepută în 1895 și a avut premiera în 1896. Piesa prezintă un conflict între patru personaje principale: Nina, doamna Irina Arkadina, fiul acesteia (Konstantin Treplev) și scriitorul Trigorin. Deși inițial a fost primită cu reticență, piesa și-a câștigat faima în 1898, odată cu premiera regizată de Constantin Stanislavski pentru Teatrul de Arte din Moscova.
Acțiunea are loc pe teritoriul unei proprietăți rurale, unde se reunesc personajele pentru a viziona o piesă scrisă și regizată de Treplev. Piesa este o poveste în ramă, având o piesă în interiorul altei piese de teatru. În timpul primei piese, o actriță joacă rolul unei tinere pe nume Nina, care locuiește pe o moșie învecinată. Piesa lui Treplev este o încercare de a crea o formă teatrală inovatoare, cu o simbolistică remarcabilă. De asemenea, actul întâi prezintă formarea unor triunghiuri amoroase între personaje.
Actul al doilea începe după câteva zile de la evenimentele din primul act. Arkadina și administratorul moșiei se ceartă, iar Nina primește cadou un pescăruș împușcat de Treplev. Între timp, Trigorin îi povestește Ninei despre viața de scriitor și îi descrie dificultățile acestei ocupații. Nina decide să devină actriță și Trigorin găsește inspirație pentru o nouă nuvelă după ce vede pescărușul împușcat.
Actul al treilea se petrece la moșie, în ziua în care Arkadina și Trigorin pleacă. Treplev încearcă să se sinucidă, iar Nina îi mărturisește lui Trigorin că vrea să devină actriță. Între al treilea și al patrulea act trec doi ani, în care Masha și Medvedenko s-au căsătorit, iar Nina și Trigorin au locuit împreună în Moscova. Sorin este pe patul de moarte, iar Arkadina este chemată la moșie.
În ultimul act, Nina îi povestește lui Treplev despre experiențele ei din ultimii doi ani, dar pleacă în ciuda insistențelor lui. După plecarea ei, Treplev se sinucide. Piesa se încheie cu personajele revenind la jocul de bingo, iar publicul auzind o împușcătură subtilă, sugerând sinuciderea lui Treplev.
„Pescărușul” de Anton P. Cehov se distinge prin subtilitatea sa și separarea de normele tradiționale ale dramaturgiei. Subtextul este prezent pe tot parcursul piesei, oferind publicului o abordare subtilă și complexă a acțiunii și a personajelor.