„Patima roșie”, o piesă de teatru scrisă de Mihail Sorbul (pseudonim al scriitorului Mihail Smolski), este o tragicomedie care a avut premiera în martie 1916 și a avut un succes imediat. Titlul piesei reflectă dorința de violență dintr-o societate care se bazează pe principii slabe și care nu reușește să inhibe partea întunecată a naturii umane.
Piesa este structurată în trei acte și debutează cu o discuție între Tofana Sbilț și vărul ei. Tofana, studentă la drept, trăiește pe banii lui Castriș, amantul ei, și îi oferă bani verișorului ei, care consideră că doar animalele muncesc. El își admiră bunicul, un fost hingher, și se îndrăgostește de Crina, prietena Tofanei. În același timp, Tofana își dorește să se despartă de Castriș, dar acesta îi propune căsătoria.
Între timp, Rudy, fost coleg al lui Castriș, sosește și se îndrăgostește de Crina. Tofana și Rudy se îndrăgostesc unul de celălalt, dar Tofana acceptă cererea în căsătorie a lui Castriș. Sbilț încearcă să îi despartă pe Tofana și Rudy, iar relația dintre Crina și Rudy este plină de încurcături.
În final, Tofana îl împușcă pe Rudy și apoi se sinucide, realizând că l-a pierdut pe omul pe care îl iubea pentru totdeauna.
„Patima roșie” este o critică a societății bucureștene din începutul secolului al XX-lea, iar apariția sa în timpul Primului Război Mondial reflectă viziunea autorului asupra unei lumi scăpate de sub control. Piesa explorează ideea unei lumi divizate în victime și călăi, în care toți suferă din cauza lipsei unui principiu ordonator.