Romanul de debut al Cellei Serghi, „Pânza de Păianjen”, este o operă semnificativă care surprinde viața unei familii modeste din societatea românească, atât înainte, cât și după Primul Război Mondial. Protagonista, Diana Slavu, își relatează povestea de viață în câteva caiete pe care le oferă unei prietene înainte de a pleca la Paris. Relatarea începe cu copilăria Dianei, oferind detalii amănunțite despre viața sa în Constanța, despre dragostea neîmpărtășită pentru Petre Barbu și căsătoria cu Michi pentru a scăpa de sărăcie.
În ciuda căsătoriei, Diana trăiește o idilă cu Alex, dar suferă dezamăgiri când acesta se întâlnește cu alte femei. Încercând să fugă la Paris, ea ajunge doar în Germania, unde se întoarce în țară. După divorțul de Michi, Diana își găsește liniștea scriind articole pentru gazete și devenind avocat pentru cei săraci. În final, rămâne o femeie neîmplinită în dragoste.
Perspectiva narativă a romanului este subiectivă, fiind relatată la persoana întâi de către un narator care se identifică total cu personajul principal. Astfel, povestea Dianei Slavu evocă lupta împotriva sărăciei și dorința puternică de iubire a unei femei determinate să evadeze din „destinul său cenușiu”, din „pânza de păianjen”.