Romanul „Pactizând cu diavolul” scris de Aureliu Busuioc în anul 1999 este o poveste care dezvăluie o transparență posibilă doar după căderea Uniunii Sovietice. Este o critică totală a regimului sovietic de către autor, iar acțiunea are loc în fosta Uniune Sovietică.
Protagonistul, Mihai Olteanu, se identifică ca basarabean și își exprimă dezaprobarea totală față de regimul comunist sovietic. El se întoarce în Basarabia la mijlocul secolului XX, după ce a aflat că familia sa a fost prinsă de autoritățile române și trimisă în Rusia. Ajuns acolo, el descoperă că părinții săi trăiesc, dar nu au menționat că au un fiu, ci doar trei fiice, pentru a evita ca rușii să-i caute.
Mihai încearcă să-și găsească familia și află că mama și surorile sale sunt în Siberia, iar șansele de revedere sunt minime. În timp ce încearcă să-și recupereze familia, el se îndrăgostește de Elvira, dar descoperă că întâlnirea lor a fost regizată de autorități pentru a obține informații despre el. Cu toate acestea, Elvira se îndrăgostește de el și riscă să-și piardă credibilitatea în fața autorităților.
Mihai trece prin multe dificultăți, pierzând membri ai familiei și fiind forțat să-și schimbe identitatea și să devină un informator KGB. În final, el refuză să continue să servească un sistem care i-a distrus familia și se sinucide.
„Pactizând cu diavolul” este o relatare tristă a modului în care un sistem poate distruge identitatea și esența unei persoane. Protagonistul se identifică în parte cu autorul, reproducând drama omului care nu-și poate recupera identitatea. Este o poveste puternică despre lupta împotriva unui sistem opresiv și distructiv.