Romanul „Orașul cu salcâmi” este opera de debut a lui Mihail Sebastian, apărută pentru prima dată în 1935. Cartea explorează complexitatea unei relații de dragoste adolescentină, evidențiind amărăciunea ce însoțește încercarea de a transforma o iubire pasională și inocentă într-una care să dureze o viață întreagă.
Acțiunea este narrată din perspectiva protagonistului masculin, Gelu, care se îndrăgostește de Adriana Dunea. Întâlnirea celor doi marchează puternic viețile lor, însă inițial Adriana nu îl place pe Gelu. Cu toate acestea, cei doi se îndrăgostesc treptat și își petrec tot mai mult timp împreună. Însă, după trei ani, Adriana pleacă la București și îl întâlnește pe Cello Viorin, un compozitor de care se îndrăgostește. Gelu, crezând că Adriana l-a uitat, suferă enorm, dar cei doi se reîntâlnesc și își reînnoiesc sentimentele.
În ciuda iubirii lor intense, Gelu și Adriana au perspective diferite asupra vieții. Adriana este mai puțin matură și este atrasă de distracțiile oferite de viața în capitală, punând aceste aspecte mai presus de profunzimea sentimentelor pe care le împărtășeau. Gelu suferă enorm când Adriana dispare fără urmă, iar când află că s-a căsătorit cu altcineva, simte o durere profundă.
„Orașul cu salcâmi” este un roman captivant care surprinde complexitatea iubirii adolescentine și schimbările dureroase pe care le aduce maturizarea. Deși finalul nu este unul fericit, cartea explorează momente-cheie din evoluția personajelor și oferă o perspectivă profundă asupra iubirii și a pierderii.