Textul este format din unsprezece strofe, fiecare conținând opt versuri, și este structurat ca o scrisoare scrisă de soldatul român Ion către mama sa. Numele „Ion” este un nume simbolic, comun în cultura românească, și indică afecțiunea și legătura puternică dintre soldat și mama sa. Soldatul începe prin a descrie condițiile sumbre de pe front, inclusiv starea de sănătate a unui cunoscut al mamei sale. Acest lucru arată empatia și preocuparea lui Ion pentru cei din jurul său.
Textul subliniază proporțiile inimaginabile ale sacrificiului poporului în timpul războiului și distrugerile cauzate de acesta. Ion își povestește propria experiență de pe front, fiind rănit grav, dar își exprimă mândria pentru participarea sa la un scop nobil, alungând inamicii țării sale. Cu optimism și dragoste de viață, el își exprimă dorința de a se întoarce acasă și de a-și relua vechile activități.
Soldatul se gândește și la cei mai puțin norocoși decât el și planifică să plătească o slujbă pentru ei. El se oferă să lucreze pentru preot la întoarcere în schimbul acestei slujbe. În continuare, el își exprimă dorul pentru fiul său și pentru soția sa, arătându-și îngrijorarea pentru binele lor în absența sa.
Deznodământul operei dezvăluie că Ion a fost ucis în război și că scrisoarea a fost dictată de el pe vremea când era în viață. Acest lucru impresionează puternic cititorul, iar finalul poeziei este cu adevărat șocant. În concluzie, textul redă sacrificiul ostașilor români pentru independența națională și încearcă să trezească sentimente de recunoștință pentru eroii patriei.