Minunata lume nouă, un roman distopic publicat în 1932 de către Aldous Huxley, este considerată una dintre cele mai importante capodopere literare ale secolului XX. Acțiunea cărții are loc în Londra, aproximativ 600 de ani în viitor, după industrializarea completă a societății și resetarea numărătorii anilor la anul „după Ford”. Lumea este controlată de o mână de oameni puternici care fac parte din Statul Mondial.
Cartea începe cu un tur al unui laborator în care oamenii sunt creați și condiționați să trăiască în sistemul strict al noii societăți, subliniind tema vieții dezumanizate. Procesul natural al nașterii, îmbătrânirii și morții este privit cu groază în această lume.
Bernard Marx, un psiholog Alpha-Plus, este singurul nemulțumit într-o lume în care confortul material și plăcerile fizice (ambele aprovizionate de drogul soma și de sex) sunt singurele griji. El reușește să plece într-o vacanță la Rezervația Sălbatică din New Mexico împreună cu Lenina Crowne, o femeie din Londra care își dă acordul să îl însoțească.
Înainte de plecare, superiorul lui Bernard îi dezvăluie că și el a vizitat Rezervația Sălbatică și că a pierdut acolo o femeie. Întristat și rușinat de emoțiile sale inacceptabile din punct de vedere social, directorul îl amenință pe Bernard că va fi exilat pentru propriile sale păcate sociale.
În Rezervația Sălbatică, Bernard și Lenina se întâlnesc cu o femeie din Londra care a dat naștere unui băiat cu 20 de ani în urmă. Bernard îi aduce pe aceștia înapoi în Londra și îi prezintă pe Linda și John directorului, care era pe cale să-l exileze pe Bernard.
Directorul fuge îngrozit de aceste dovezi ce îl conectau de păcatul nașterii naturale. Bernard devine din ce în ce mai de succes datorită asocierii sale cu noua celebritate – John „Sălbaticul”.
John devine din ce în ce mai dezgustat de sexul recreativ, soma și oamenii identici ai Londrei. Încearcă să interzică unor soldați să-și ia porția zilnică de soma, declanșând o răscoală care se încheie cu arestul său și al lui Bernard și Helmholtz Watson.
Cei trei sunt judecați de Mustapha Mond, care recunoaște defectele noii lumi, dar spune că pierderea libertății și individualității sunt un preț mic de plătit pentru stabilitate. Mond îi exilează pe Bernard și Helmholtz în Insulele Falkland, iar John este forțat să rămână în Londra.
Când cei doi prieteni ai săi pleacă spre locul unde sunt exilați, John se duce într-un far departe de oraș, unde încearcă să-și purifice sufletul biciuindu-se și vomitând tot ce mânca.
Înapoi în oraș, John devine un fel de animal într-o grădină zoologică, iar când Lenina apare în mulțime, acesta o atacă, stârnind o orgie în public. Ziua următoare, după ce efectele drogului soma trec, John realizează ce a făcut și se sinucide.
Romanul ne arată cum oamenii pot fi dezumanizați datorită unor norme sociale asupra cărora individul nu are control. Când individualitatea piere, individul care își păstrează umanitatea este văzut ca un sălbatic. Opera lui Huxley ne arată efectele devastatoare ale renunțării la individualism și libertate.