„Matei Iliescu” este un roman scris de Radu Petrescu și publicat pentru prima dată în 1970. Ideea pentru acest roman a apărut în anii ʹ50, în timpul regimului stalinist, iar a doua ediție a fost republicată în 1973 în cadrul colecției „Romanul de dragoste” a editurii Eminescu din București.
Acțiunea romanului are loc într-un orășel provincial, „…în N., obscur orășel de provincieˮ, care aduce aminte de operele lui Flaubert, ce descriu „lumea bună” a intelectualilor dintr-un mediu constrâns, văzută prin ochii personajelor care aspiră la emancipare. Matei, adolescentul principal din roman, se mută împreună cu familia sa din capitală în provincie, din motive financiare.
Matei se simte izolat în noul său mediu, adoptând un stil de viață marcat de alienare socială și dorința de a evada din orășelul plin de oameni „străini, gălăgioși și veninoșiˮ. După moartea tatălui său, el dezvoltă teama de a se asimila provincialilor din N., devenind asemenea lor fără să-și dea seama.
Dragostea devine punctul de cotitură pentru Matei. El se îndrăgostește de Dora Albu, o femeie căsătorită cu avocatul Jean Albu, mult mai în vârstă decât ea. Relația lor se instalează cu ușurință, iar după divorț, cuplul se mută la București. Cu timpul, farmecul vieții lor în București dispare, iar relația lor se destramă în timpul unei vacanțe la Balcic.
Relația dintre Matei și Dora a fost necesară pentru procesul de maturizare a ambilor. Matei începe să se deschidă către lumea provincială pe care o detesta atât de mult, ajungând să accepte anumite aspecte ale ei. Această schimbare se datorează relației cu Dora, care a declanșat o transformare definitivă în viața și personalitatea sa.
În concluzie, „Matei Iliescu” este un roman care aparține unei perioade de tranziție a prozei românești dinspre modernism către postmodernism. Radu Petrescu explorează aspectele mai puțin romantice ale vieții de cuplu, evidențiind modul în care pasiunea și infatuarea de la început servesc unui scop de care nu suntem conștienți, iar odată împlinit acel scop, cuplul încetează să mai existe ca atare. Dragostea nu este mereu scopul final al construirii unui parteneriat, ci poate avea o influență decisivă și pozitivă asupra procesului nostru de maturizare.