Mărturisire” este o scrisoare de dragoste scrisă de Liviu Rebreanu pentru viitoarea sa iubită, Fanny Rădulescu. În această scrisoare, Rebreanu își exprimă gândurile și sentimentele în legătură cu iubirea, într-un mod sincer și profund.
Autorul începe prin a-și recunoaște mândria și cum aceasta l-a împiedicat să iubească cu adevărat înainte de a o cunoaște pe Fanny. Dragostea pentru ea l-a învățat că a iubi înseamnă să fii umil, să renunți la mândrie și să fii dedicat în totalitate. Rebreanu dezbate și ideea că iubirea este similară cu credința, în sensul că ambele necesită o supunere oarbă și devotament absolut.
Autorul își mărturisește confuzia față de sensul iubirii, cauzată de suferințele trăite, și își exprimă recunoștința pentru faptul că, datorită lor, a învățat să iubească cu adevărat. Rebreanu consideră că iubirea autentică nu este un schimb, ci o dăruire totală fără așteptări. El recunoaște că iubirea este un sentiment înălțător și se declară recunoscător că a avut șansa să o trăiască.
Autorul respinge ideea că iubirea ar trebui să țină cont de trecutul sau prezentul unei persoane și subliniază că iubirea se ridică deasupra acestor aspecte. În final, Rebreanu afirmă că este dispus să înfrunte orice pentru dragostea sa, deoarece consideră că aceasta este cea mai frumoasă dintre toate deșertăciunile lumești.
În concluzie, „Mărturisire” este o meditație profundă asupra iubirii, exprimată sub forma unei scrisori. Liviu Rebreanu, influențat de dragostea pentru viitoarea sa soție, transmite gândurile și sentimentele sale cu sinceritate și profunzime, oferind o perspectivă autentică asupra iubirii.