Romanul „Marele singuratic” este un continuare a povestirii despre familia Moromete, scrisă de Marin Preda, autorul celebrului „Moromeții”. Acest text se concentrează pe viața fiului cel mic, Niculae Moromete, pe care l-am urmărit în procesul său de maturizare în romanul anterior, și pe destinul său în prezent. Pentru această lucrare, autorul a primit premiul Uniunii Scriitorilor.
Diferențele dintre Niculae din „Moromeții”, un tânăr timid și doritor de studiu, și cel din „Marele singuratic” sunt evidente. Niculae a fost exclus din partidul comunist și s-a recalificat ca inginer horticol, lucrand initial la seră, unde a întâlnit-o pe Simina Golea, o pictoriță de care s-a îndrăgostit.
Împreună cu Simina, Niculae se alătură unui grup de artiști care se întâlnesc în palatul Mogoșoaia, naționalizat în timpul regimului comunist. Aici, povestea de dragoste a cuplului ocupă un loc central în acțiunea romanului.
Într-o călătorie împreună în Siliștea Gumești, satul natal al lui Niculae, el îi arată iubitei sale locurile unde a crescut. Observând satul, Simina pune întrebarea: „Această lume mai există oare?”. Niculae răspunde că nu, simțind că asistă la năruirea unei lumi. Dragostea lor pare să aducă împreună trecutul și prezentul.
Deși în „Moromeții” am asistat la moartea tatălui său, Ilie Moromete, în „Marele singuratic” Niculae îi prezintă pe Simina tatălui său. În ciuda temerilor inițiale ale lui Niculae cu privire la influența mediului rural asupra Siminei, Ilie Moromete o ajută să înțeleagă importanța autenticității.
Tragedia lovește când Simina se îmbolnăvește și moare, lăsându-l pe Niculae cu multe întrebări. În final, el decide să revină în partidul pe care-l părăsise, înțelegând că activitatea politică rămâne singura sa șansă de a fi util.
În concluzie, „Marele singuratic” urmărește evoluția lui Niculae Moromete, cu scene realiste și unele de o cruzime surprinzătoare, dar cu o acțiune mai simplificată decât în „Moromeții”. Romanul a fost ecranizat cu succes în 1977.