„Legenda ciocârliei” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri în perioada 20 aprilie – 2 mai 1875. Alecsandri a fost un scriitor important al mișcărilor revoluționare din 1848 și s-a inspirat din creațiile populare pentru a dezvolta o preferință pentru legendele etiologice, care oferă explicații pentru fenomenele naturale. Poezia a fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” în 1875.
Poezia începe cu un motto inspirat din versuri populare și descrie personajul principal, Lia, o fată de împărat de o frumusețe extraordinară. Ea este îndrăgostită de Soare și decide să-l caute în ciuda avertismentelor și sfaturilor. În călătoria ei, Lia încalecă pe calul ei, Graur, și străbate lumea întreagă până ajunge pe insula unde locuiește Soarele.
Acolo, Lia se întâlnește cu mama Soarelui, care o sfătuiește să plece, dar apare și Soarele, care se îndrăgostește de ea. Mama Soarelui pune un test pentru a descoperi genul lui Lia, iar aceasta petrece o noapte alături de Soare. Însă, prețul acestei fericiri este unul mare, iar mama Soarelui o blestemă, iar Lia moare și se transformă într-o ciocârlie.
În final, „Legenda ciocârliei” este o poveste fantastică despre legătura dintre soare și ciocârlie și impresionează prin farmecul și continuitatea sa. Alecsandri a reușit să valorifice tezaurul folcloric al poporului român în această operă.