„La Vulturi” de Gala Galaction este o poveste realistă care a fost publicată pentru prima dată în 1912 în revista „Viața românească” și este o nuvelă care prezintă un episod zbuciumat din istoria poporului nostru, având loc pe fundalul Revoluției de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu.
Acțiunea se desfășoară într-o așezare de ciobani situată la poalele Culmilor Scripetelui, pe valea Iablănicioarei, unde locuiau puțini oameni și vulturii își făcuseră cuib prin împrejurimi. Bătrânul Dănilă, fost staroste al ciobanilor, primește vestea că Tudor Vladimirescu a declanșat revoluția și îi trimite pe plăieșii săi la luptă alături de el.
În ciuda vârstei sale înaintate, Dănilă se îngrijorează pentru soarta nepoților săi și a satului său, care este invadat de turci. Fiica sa, Agripina, împreună cu cei trei copii, încearcă să se salveze de invazie și se ascund în stână. Când ciobanii află de invazie, pornesc să îi ajute pe săteni, iar Agripina rămâne în grija unui alt membru al familiei.
În final, în ciuda eforturilor lor, Păunaș, copilul cel mai mic, este răpit și ucis de vulturi, ceea ce este un simbol tragic pentru bătrânul Dănilă, care îl vedea ca pe reprezentantul viitorului națiunii.
„La Vulturi” este o poveste cu înțelesuri biblice, în care perspectiva lui Gala Galaction este puternic influențată de activitatea sa religioasă. Povestea Agripinei și moartea lui Păunaș sunt echivalente cu povestea Golgotei și a măcelului început de Irod, iar rugăciunea lui Dănilă reprezintă o puternică manifestare a credinței.