Nicolae Milescu, cunoscut și sub numele de „Spătarul Milescu-Cârnu”, a fost un diplomat român de mare talent și importanță în istoria țării. El a fost comparat de mulți cu „Marco Polo al României” datorită experiențelor sale ca ambasador pentru voievozii români și chiar pentru țarul Petru I al Rusiei. Milescu a călătorit și a îndeplinit misiuni în țări precum Franța, Statele Germane, Austria și China. Una dintre cele mai faimoase misiuni ale sale a fost cea în China, documentată în „Jurnal de călătorie în China”.
Cartea începe cu însărcinarea lui Milescu de către țarul Rusiei de a aduna informații militare, geografice și economice despre regiuni îndepărtate și necunoscute. În 7183 (1675 în calendarul nostru), Milescu a plecat în această misiune diplomatică în China, o călătorie care a durat trei ani. Această călătorie ar fi considerată astăzi o acțiune de spionaj, având în vedere natura și amploarea misiunii sale.
În timpul călătoriei sale, Milescu a scris trei lucrări, dintre care cea mai importantă este Jurnalul de călătorie în China. Acesta conține informații detaliate despre călătoria sa prin Siberia și până în China, inclusiv întâlnirea cu împăratul Shengzu și descrierea orașului Beijing. Milescu a observat și a consemnat populațiile, tradițiile și obiceiurile din regiunile pe care le-a vizitat.
Deși nu a scris în limba română, opera lui Milescu are o mare importanță istorică pentru țara noastră. Misiunea sa la Curtea Imperială din China a fost considerată un mare succes și l-a consacrat ca pe primul român primit în audiență de către un împărat chinez. Experiențele sale, consemnate în paginile jurnalului, rămân o sursă importantă de cunoaștere și un punct de referință în istoria diplomației românești.