„James” este o povestire scrisă de Ioana Pârvulescu, o personalitate cunoscută în literatura română contemporană. Autoarea este cunoscută pentru premiile câștigate și pentru faptul că predă literatură română modernă la Universitatea din București. Povestirea nu se concentrează pe acțiune, ci mai degrabă pe stările emoționale și gândurile personajului-narator, Cristina, care descrie relația ei cu James.
Cristina întâlnește pentru prima dată pe James într-un magazin de obiecte electronice, într-o zi de vară. Inițial, pare că James ar fi o ființă umană, dar cititorul descoperă treptat că este de fapt vorba de un telefon. Cu toate acestea, Cristina îl tratează pe James ca pe un prieten sau chiar ca pe un iubit.
James devine un simbol al deficienței de comunicare între oameni și a nevoii noastre de a comunica. Telefonul preia sarcinile deținătorului său și chiar filtră mesajele pentru a asigura un dialog echilibrat. Acest lucru reflectă adesea dificultatea noastră de a exprima nevoile noastre și de a comunica eficient cu ceilalți.
În final, Cristina își dă seama că nu-și mai poate imagina viața fără James, ceea ce subliniază relația sa profundă cu telefonul. Astfel, povestirea „James” explorează nu doar relațiile interumane, ci și relația noastră cu tehnologia și cu noi înșine. Ea subliniază iluzia înlocuirii contactului interpersonal autentic cu alternativele oferite de progresul tehnologic.