„Istoria ieroglifică” este un text alegoric scris de Dimitrie Cantemir în perioada 1703-1705, în Constantinopol. Această operă este de o importanță deosebită pentru literatura română, deoarece este una dintre puținele scrieri în limba română din acea perioadă. Pentru a înțelege mai bine „Istoria ieroglifică”, este necesar să studiem informațiile conținute în „cheia” de la sfârșitul textului, care reprezintă o secțiune explicativă.
Textul este o alegorie, în care faptele sunt atribuite unor personaje necuvântătoare. Prin intermediul animalelor, personalitățile politice ale vremii sunt „demascate” și criticate pentru comportamentul lor și pentru modul în care își folosesc puterea. Numele reale ale acestor personaje sunt dezvăluite în cheia de la finalul operei.
Autorul se concentrează pe două conflicte principale: cel dintre el și fratele său, Antioh Cantemir, și cel dintre domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, și cel al Moldovei, Mihai Racoviță. Astfel, Moldova este reprezentată ca „Țara cuadrupedelor”, în timp ce Țara Românească este „Țara păsărilor”. Între familiile Brâncoveanu și Cantemir are loc un conflict îndelungat, cu scopul de a ocupa tronul Moldovei.
În Moldova, existau personaje precum Pardosul (sau leopardul – Iordache Ruset), Ursul (Vasile vornicul Costache), Lupul (hatmanul Lupu Bogdan), Vulpea (stolnicul Ilie Țifescu) și Mâța sălbatică (vistiernicul Ilie Cantacuzino). În cealaltă „tabără” se aflau: Corbul (Constantin Brâncoveanu), Cucunozul și Brehnacea (Mihai și Constantin Cantacuzino), Blendăul (Șerban Greceanu) și Hărețiul (marele comis Radu Golescu). De asemenea, există și o reprezentare a Imperiului Otoman, numit „împărăția peștilor”.
În anul 1703, la Arnăut-chioi, un sat de lângă Adrianopol, are loc o reuniune a celor „două monarhii” pentru a alege un nou domnitor al Moldovei. Astfel, Mihai Racoviță (Struțocămila) devine domnitor al Moldovei. Portretul său este realizat într-o manieră caricaturală, subliniindu-se faptul că locul său pe tron era pur instrumental, personajul nefiind respectat de supușii săi. În Moldova, boierii erau cumpărați cu bani și titluri de către Constantin Brâncoveanu.
În universul alegoric al lui Cantemir, boierii sunt reprezentați ca păsări de pradă, poporul ca o sumedenie de muște, iar Imperiul Otoman ca un monument al lăcomiei. Autorul propune o soluție pentru această stare de fapt haotică, sub forma unei monarhii absolute, în care conducătorul este înconjurat de oameni învățați, specialiști, care împart cu el interesul suprem al progresului colectiv.
În concluzie, „Istoria ieroglifică” este o scriere complexă care combină mai multe specii literare, precum eseul filosofic, pamfletul politic, romanul alegoric și chiar fabula. Deși limbajul poate părea greoi și lectura dificilă, cunoașterea acestei opere este de o importanță majoră pentru literatura română. Textul este considerat drept singura operă viabilă în limba română din acea perioadă.