Într-o dimineață însorită din Brașovul anilor ’80, o fetiță pe nume Ana se trezește într-o vilă veche, situată pe strada Sfântul Ioan, redenumită Maiakovski în perioada comunistă. Casa este plină de viață, cu zgomote și râsete ale familiei și prietenilor care locuiesc acolo. Ana își petrece zilele alături de fratele ei Matei, verișorii Dina și Doru, stră-mătușa Tanti și stră-unchiul Nenea Ionel, precum și bunicii materni, mama-mare și tata-mare. În apropierea vilei locuiește și bunica paternă a Anei, Maia.
Fiecare zi este o aventură pentru copiii din vilă. Ei explorează împrejurimile, se joacă în pădure, construiesc cabane și se bucură de libertatea copilăriei. Totuși, chiar și în această lume aparent perfectă, umbrele comunismului se fac simțite. Ana și prietenii ei devin martorii unor evenimente istorice semnificative, cum ar fi deportările, exproprierile și demolările. Cu toate acestea, ei nu înțeleg pe deplin impactul acestor evenimente, ci le privesc prin ochii lor inocenți și curioși.
Pe măsură ce romanul progresează, Ana și camarazii săi trăiesc o serie de aventuri și peripeții care îi aduc mai aproape și îi ajută să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc. Ei se ascund într-un pod și ascultă conversațiile adulților, descoperă cărți vechi și petrec ore întregi citind și discutând despre ele. Într-o zi, întâlnesc un anticar bătrân care le oferă jocuri intelectuale și povești despre vremuri apuse. În altă zi, nenea Gheorghe, un vecin priceput în plantele medicinale, îi învață pe copii despre puterea vindecătoare a naturii.
Excursiile la ski în munții din apropiere sunt și ele parte din aventurile lor. În acele momente, Ana și prietenii ei se bucură de libertatea pe care o simt în mijlocul naturii, în timp ce coboară pe pârtii și se bucură de frumusețea zăpezii. Totuși, și aici, urmele comunismului sunt prezente, cu restricțiile și supravegherea care îi amenință nevinovata lor bucurie.
Pe parcursul cărții, copiii se maturizează și învață lecții valoroase despre iubire, prietenie și sacrificiu. Fiecare eveniment și personaj au o influență semnificativă asupra lor, modelându-le caracterul și perspectiva asupra vieții. Deși trăiesc într-un mediu politic represiv, spiritul lor liber și curiozitatea rămân neatinse, explorând lumea din jur cu o fascinație inocentă.
Romanul nu se oprește doar asupra aventurilor copiilor, ci creează și o imagine vie și detaliată a Brașovului din acea perioadă. Cititorii sunt transportați într-o călătorie în timp, într-o Românie de demult, cu descrieri ale locurilor, tradițiilor și culturii locale.
În final, „Inocenții” de Ioana Pârvulescu nu este doar o poveste despre copilărie, ci și o explorare a modului în care amintirile și istoria personală și națională se împletesc, creând o tapiserie complexă și bogată a vieții umane. Prin ochii Anei și ai prietenilor ei, descoperim nu doar trecutul României comuniste, ci și puterea și rezistența umană în fața adversităților.