Théophile Gautier, un scriitor francez cunoscut din secolul al XIX-lea, a avut o evoluție remarcabilă în cariera sa literară. El a început ca un adept al spiritului romantic, dar ulterior a devenit un reprezentant important al școlii parnasiene. Parnasianismul a fost o reacție împotriva romantismului, promovând o expresie descriptivă și impersonală în raport cu opere de artă sau peisaje exotice. În lirica parnasianistă se regăsesc specii precum rondelul, sonetul și glosa. În plus față de poezie, Gautier a scris și proză și teatru. Una dintre operele sale celebre este nuvela fantastică intitulată „Ibricul de cafea”, publicată pentru prima dată în 1831 în revista „Le Cabinet de lecture”.
Acțiunea se desfășoară la persoana întâi, din perspectiva personajului-narator, Théodore, care este invitat să petreacă câteva zile în Normandia alături de prietenii săi, Arrigo Cohic și Pedrino Borgnioli. Odată ajunși la destinație, o ploaie puternică îi ține înăuntru. După masă, gazda îi conduce pe cei trei oaspeți în camerele lor.
În momentul în care intră în camera sa, Théodore simte că a pătruns într-o altă lume. Obiectele din cameră par să aibă viață și să ascundă ceva. Deși încearcă să nu acorde atenție bănuielilor sale, el începe să simtă teamă și nu reușește să adoarmă. În lumina roșiatică a focului, observă că oamenii din tablouri par să fie vii, iar această descoperire îl îngrozește.
La ora unsprezece, Théodore vede un ibric de cafea sărind de pe masă și mutându-se lângă șemineu. Fotoliile încep să se miște singure, formând un semicerc. Apoi, oamenii din tablouri încep să pătrundă în cameră și să servească cafeaua, iar la miezul nopții încep să danseze. Muzicienii reprezentați pe tapițeria din cameră prind și ei viață și încep să cânte.
În timpul dansului, Théodore se îndrăgostește de o femeie numită Angéla, care se dovedește a fi sora gazdei sale. Însă după un moment de fericire, femeia leșină și totul revine la normal. Théodore se trezește apoi în compania prietenilor săi, care-l găsiseră întins pe podea, ținând cioburile ibricului în brațe.
După această experiență, Théodore schițează un portret al Angélei, iar gazda sa îi confirmă că femeia din desen este sora sa. Cu toate acestea, el îi spune că Angéla murise în urma unei pneumonii, iar Théodore își dă seama că nu va mai putea regăsi fericirea în această viață.
„Ibricul de cafea” este o poveste fantastică care relatează o experiență inexplicabilă a lui Théodore în timpul unei călătorii în Normandia. Această operă a fost comparată cu proza lui Balzac și a fost considerată una dintre cele mai remarcabile narațiuni scrise de Gautier în anii 1830.