Cartea „Hultanul” de Mihail Sadoveanu începe cu o descriere detaliată a sosirii primăverii în Valea Moldovei. Personajul-narator, Iliuță, relatează cum gazda sa, Mărgărinta, începea să-și aranjeze grădina, iar el se bucura de razele soarelui și se plimba în mijlocul naturii trezite la viață. Uneori, îl însoțea pe Irinuța, care ducea vaca la imaș dimineața devreme sau aducea bobocii de la pârâu.
Când vremea se schimba, Iliuță intra în ograda lui moș Sava, tatăl babei Mărgărinta, care era rotar și lucra cu tesla, executând ciolane de roate și schițe. Moș Sava îi punea întrebări despre activitățile sale și era încântat că Iliuță își petrecea timpul în meleagurile moldovenești.
Într-o zi, Iliuță observă că Mărgărinta și Irinuța sunt tulburate și își rup mâinile, fiind afectate de ceva. Când femeile îl văd pe copil, îngrijorat, îi explică că vulturul le-a luat găina cea mare, neagră. Mărgărinta adaugă că găina fusese foarte frumoasă și că îi era foarte dragă. Iliuță întreabă dacă vulturul locuia în pădure, iar baba Mărgărinta îi răspunde că acesta își făcea cuibul acolo.
Îngrijorat, Iliuță merge să-i povestească lui moș Sava despre cele întâmplate. Află că bătrânul știa deja că vulturul a atacat găinile, dar nu știa că a furat găina cea mare și neagră. Moș Sava îl asigură pe Iliuță că vulturul nu va mai face stricăciuni, deoarece plănuia să-l împuște.
A doua zi, Iliuță se duce la moș Sava și vede pușca pregătită pentru vânătoare. Cu toate acestea, bătrânul pare să fi uitat de planurile lor. Iliuță îi amintește discret de vânătoare și moș Sava îi explică că vulturul va veni abia când va fi foame și găinile se vor aduna.
Într-o bună zi, Iliuță vede vulturul pe cer și aude sunetul puștii. Vulturul cade în curtea lor, iar moș Sava îl ucide. Mărgărinta este bucuroasă că „hoțul” a fost omorât, dar Iliuță nu simte aceeași ușurare, observând mâna rănită a lui moș Sava și realizând că vulturul nu era doar o pasăre obișnuită.
În concluzie, povestirea „Hultanul” de Mihail Sadoveanu prezintă un episod dintr-o gospodărie moldovenească, cel mai probabil inspirat din copilăria scriitorului. Odată cu vânarea și uciderea vulturului, protagonistul descoperă o altă față a lumii necuvântătoarelor, privind cu respect și regret pasărea pe care o considerase un dușman.