Romanul „Huliganii” a fost creat de către Mircea Eliade, un scriitor, istoric al religiilor și filosof român. A fost publicat pentru prima dată în anul 1935, la București, fiind a zecea carte tipărită de Eliade, fără a lua în considerare articolele și eseurile publicate anterior. Cartea a avut un succes imens, în special pentru că a reușit să surprindă spiritul tânăr al vremii.
Personajele principale care dau titlul romanului sunt în principal intelectuali cu personalități puternice și complexe. Fiind tineri, aceștia sunt revoluționari și dornici de schimbare în societate. Ei își doresc o nouă ordine și își propun să redefinească specificul național românesc, valorificând tradițiile proprii pentru a contribui la patrimoniul artistic al lumii.
Acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe fire narative, iar personajele par să devină tot mai numeroase. De exemplu, Mitică, un personaj straniu, se îndrăgostește de o actriță și, după ce este respins, o violează în tren. Pe de altă parte, Petru se confruntă cu dificultățile familiei sale și se angajează ca profesor de pian pentru Anișoara Lecca. Aici, el se îndrăgostește de Nora, o prostituată, și provoacă o tragedie care afectează profund familia Lecca.
Valorile morale ale personajelor sunt puse la încercare de diverse episoade dramatice, cum ar fi sinuciderea iubitei lui Alexandru Pleșa și implicarea sa în formarea unei mișcări politice de dreapta.
Romanul surprinde autentic dialogurile și ciocnirile dintre personaje, abordând subiecte esențiale cum ar fi sensul vieții, creația, dragostea, rolul normelor în viața cotidiană și prejudecata.
În concluzie, „Huliganii” este un roman al ideilor, care plasează intelectualul într-o poziție importantă în păstrarea și continuarea tradițiilor. Cartea subliniază importanța observării realității și a valorificării creației folclorice pentru solidarizarea marilor creatori ai neamului.