„Hanu-Ancuței” este o operă literară remarcabilă, care ne poartă într-o călătorie fascinantă prin viața și tradițiile țăranilor moldoveni. Povestea se desfășoară într-un han, acolo unde călătorii se odihnesc și își împărtășesc poveștile. Fiecare povestire este relatată de un personaj diferit, ceea ce adaugă varietate și bogăție narativă întregii opere.
Prima povestire, „Iapa lui Vodă”, ne introduce într-o lume îndepărtată, în care oamenii din Ţara-de-Jos se confruntă cu un exces de vin și decid să-l transporte în munți. În acest context, comisul Ioniță sosește la han și începe să povestească despre legătura sa cu o iapă și despre cum a obținut dreptate de la Vodă. Într-o dispută pentru pământ moștenit, Ioniță ajunge la Curtea Domnească și descoperă că boierul cu care vorbise la han este de fapt Vodă însuși. Astfel, povestea ne oferă o incursiune în lumea politicii și a justiției din acea perioadă, subliniind importanța dreptății și a valorilor morale.
„Haralambie”, a doua povestire, este relatată de către călugărul Gherman și ne dezvăluie viața și faptele lui Haralambie, un haiduc necruțător care a provocat mari probleme boierilor și oamenilor. În urma unei confruntări cu fratele său, Gheorghie, Haralambie este capturat și decapitat, iar Gheorghie construiește o biserică în memoria lui. Această povestire ne oferă o privire asupra lumii haiducilor și a luptei pentru justiție și libertate.
„Balaurul”, a treia povestire, este relatată de Moș Leonte și se concentrează pe viața boierului Nastasă Bolomir, care a fost bântuit de blesteme. Povestea ne introduce într-o lume plină de mistere și forțe supranaturale, prezentându-ne o întâmplare în care boierul este pedepsit pentru acțiunile sale. Această povestire ne fascinează prin atmosfera misterioasă și prin explorarea tainelor și superstițiilor populare.
„Fântâna dintre plopi”, a patra povestire, ne aduce în fața unei povești de dragoste interzisă. Personajul principal, Neculai Isac, se îndrăgostește de Marga, o frumoasă tânără țigancă. Cei doi trăiesc o poveste intensă și plină de pasiune, dar sunt separați de convențiile sociale și prejudecăți. În ciuda acestui fapt, ei se întâlnesc în secret la fântâna dintre plopi, un loc retras și romantic. Însă, întâlnirea lor este întreruptă de un complot pus la cale de unchiul Margăi și frații acestuia. Marga îl avertizează pe Neculai cu privire la planurile lor și reușește să scape cu el. Însă, într-un final tragic, Marga este ucisă de țigani și aruncată în fântâna dintre plopi. Această povestire ne provoacă emoții puternice și ne aduce în fața fragilității iubirii și consecințelor tragice ale prejudecăților sociale.
„Cealaltă Ancuță”, a cincea povestire, ne aduce în fața aventurilor și intrigilor din „vremea veche”. Personajul principal, Ienache coropcarul, întâlnește la târgul din Iași pe Costea Căruntul și pe Todiriță Catană, un răzăș nebun și nemernic. Catană reușește să scape și se crede că se va duce la hanul Ancuței, unde se organizează prinderea lui. Ancuța dezvăluie că omul intenționa să o răpească pe Varvara și că este ajutat de alți răufăcători. După un plan de capturare eșuat și o noapte de mister, Ancuța reușește să scape cu Varvara în țara ungurească. Această povestire ne aduce în fața intrigilor și aventurilor din trecut, prezentându-ne personaje complexe și situații pline de suspans.
„Județ al Sărmanilor”, a șasea povestire, ne aduce în fața personajului Constantin Moțoc, un cioban care se duce să-și viziteze sora pe care n-o mai văzuse de mult timp. În această povestire, descoperim povestea tragică a boierului Răducan Chioru și a soției sale, Ilinca. Constantin Moțoc află despre tratamentul abuziv al boierului și își amintește de un prieten care a încercat să facă dreptate, dar a eșuat. Această povestire ne aduce în fața temelor sociale și a luptei pentru justiție și drept