Cartea „Grădina de sticlă” este al doilea roman scris de Tatiana Țîbuleac, autoarea care a debutat cu romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Publicată pentru prima dată în 2018 la Editura Cartier, această carte relatează povestea unei fetițe din Chișinău, alături de mama ei adoptivă, într-o lume prinsă între două identități. Simbolul sticlei este important în această poveste, deoarece universul protagonistei este mereu fragil, atât exterior, cât și interior.
Acțiunea se desfășoară în anii ’80, în Chișinău. Lastocika este personajul principal al romanului, care își povestește propria viață. Orfană de ambii părinți, a crescut într-un orfelinat la țară. Tamara Pavlovna, o sticlăreasă, decide să o adopte. Cele două au personalități incompatibile, iar Lastocika speră inițial că va avea un trai normal și liniștit alături de Tamara, dar se confruntă cu lipsa iubirii maternale.
Lastocika își propune să devină medic încă de la vârsta de șapte ani, în ciuda dificultăților. Contextul politic și social al Chișinăului anilor ’80 era complicat, iar Lastocika observă schimbările care au loc în lumea din jurul ei. Vecinii devin mai apropiați decât mama ei adoptivă, iar timpul petrecut alături de ei o ajută să uite de abandonul părinților ei.
La maturitate, Lastocika se mută la București și devine medic ginecolog, îndeplinindu-și visul din copilărie. Are o fiică, care se îmbolnăvește de sindromul oaselor de sticlă, reflectând fragilitatea care o urmărea în viață. Relația cu mama ei adoptivă rămâne tensionată, iar Lastocika se simte prinsă între recunoștință și ură.
„Grădina de sticlă” se remarcă prin credibilitate și construcția riguroasă a personajelor și a relațiilor dintre ele. Această carte nu dezamăgește așteptările stabilite de romanul precedent al autoarei și a fost comparată cu romanele lui Dickens de către scriitoarea Gabriela Adameșteanu, datorită sensibilității față de tragediile destinelor copiilor lipsiți de dragostea părintească.