Într-un tărâm îndepărtat, trăiau un moșneag și o babă, fiecare având o fată. Fata moșneagului era o comoară de copil: frumoasă, harnică, ascultătoare și plină de bunătate. Îi plăcea să ajute pe cei din jur și să facă fapte bune. Pe de altă parte, fata babei era exact opusul ei. Era obraznică, urâtă, leneșă și rea la inimă. Nu-i păsa de nimeni și nimic în afară de propria ei plăcere.
Într-o zi, baba, fiind nemulțumită de fata ei, i-a ordonat moșneagului să o alunge din casă. Fata babei a plecat în lume, hotărâtă să-și găsească norocul pe cont propriu. În timpul călătoriei, ea a întâlnit diferite entități care aveau nevoie de ajutor: o fântână stricată, o cățelușă rănită, un păr plin de viermi, un cuptor stricat. Însă, în mod egoist, fata babei a trecut nepăsătoare pe lângă ele, ignorându-le suferința.
În cele din urmă, ea a ajuns la Sfânta Duminică, o sărbătoare importantă în acea lume. Aici, fata moșneagului se afla și ea, muncind din greu pentru a-și câștiga existența. Sfânta Duminică, impresionată de faptele bune ale fetei moșneagului, i-a oferit acesteia o alegere între trei cufere de diferite dimensiuni. Fata moșneagului a ales cel mai mic cufăr și s-a întors acasă, fericită și recunoscătoare pentru ajutorul primit pe parcursul călătoriei sale.
Când a deschis micuțul cufăr, a descoperit că acesta era plin de bogății și daruri. Cuptorul îi oferea plăcinte calde și gustoase, părul îi oferea fructe proaspete și dulci, fântâna îi oferea apă limpede și revigorantă, iar cățelușa îi oferea niște mărgele strălucitoare.
Între timp, fata babei a ajuns și ea la Sfânta Duminică, dar cu inima plină de lăcomie și răutate. În loc să ajute entitățile pe care le întâlnea, ea le ignora și trecea mai departe. Când a ajuns în fața Sfintei Duminici, a muncit doar puțin și a ales cel mai mare cufăr, plin de lăcomie și dorința de a avea totul pentru ea.
Dar când a deschis cufărul acasă, în loc de bogății și daruri, de acolo au ieșit lighioane înfricoșătoare care au înghițit-o pe ea și pe baba ei. Acesta a fost sfârșitul lor trist și nemeritat.
În schimb, fata moșneagului a trăit fericită și prosperă, având grijă de bogățiile primite în cufărul său mic. Povestea lui Ion Creangă ne învață despre valoarea muncii, a bunătății și a recunoștinței. Ne arată că faptele bune și ajutorul oferit celor din jur ne pot aduce recompense nemăsurate, în timp ce egoismul și răutatea pot duce doar la pierdere și nefericire.