„Drumul ascuns” este un roman scris de Hortensia Papadat-Bengescu și publicat pentru prima dată la București în 1932. Acesta face parte din ciclul Hallipilor, fiind al treilea volum din cele cinci volume. Continuând evenimentele din romanele precedente, „Fecioarele despletite” (1925) și „Concert din muzică de Bach” (1927), acțiunea se desfășoară în principal la București, în sanatoriul doctorului Marcel Walter.
Doctorul Walter este un personaj ambițios și doritor de parvenitism, care se căsătorește cu Salema Efraim, văduva unui bancher foarte bogat. Deschide un sanatoriu luxos în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff, destinat vindecării bolilor celor bogați cu un statut social privilegiat.
În încercarea de a-și suprima sentimentele, Walter se căsătorește cu Lenora, fosta soție a lui Doru Hallipa, care era internată în sanatoriu. În același timp, fiica vitregă a lui Lenora, Coca-Aimée, ajunge la București și transformă palatul Barodin în locul unor petreceri extravagante pentru înalta societate bucureșteană.
În timp ce Coca-Aimée își urmărește propriile interese, Elena Hallipa-Drăgănescu, fiica cea mare a Lenorei, se confruntă cu probleme legate de căsnicie și de propriile sentimente. În același timp, doctorul Walter își asumă responsabilitatea pentru viitorul fiicei sale, dar Coca-Aimée se concentrează pe propriile experimente la nivel interpersonal.
În cele din urmă, Coca-Aimée se căsătorește cu doctorul Walter, într-o uniune bazată pe interese și calcule exacte. Romanul explorează complexitatea relațiilor și a comportamentelor umane, impresionând prin profunzimea sa psihologică.
Astfel, „Drumul ascuns” oferă o reprezentare a parvenitismului și a păturilor sociale înalte ale capitalei, dar și o analiză profundă a profilurilor psihologice. Este o explorare a complexității umane și a relațiilor interpersonale, care a fost apreciată pentru profunzimea sa la nivel psihologic.