„Donna Alba” este cel mai recent roman din seria celor cinci scrise de către Gib Mihăescu și a fost publicat pentru prima dată în 1935. Cartea urmărește povestea lui Mihai Aspru, un tânăr brăilean care, după ce a fost hamal, a găsit modalități neortodoxe de a-și croi un drum în lume (falsificând acte) și a călătorit până la Odesa și apoi până la Amsterdam. Când războiul a izbucnit, Mihai era doar la sfârșitul celor patru clase gimnaziale, dar totuși a reușit să avanseze în grad și să devină ofițer. După război, el a terminat liceul și apoi facultatea, devenind avocat. În timpul examenelor, l-a întâlnit pe stradă pe Donna Alba și s-a îndrăgostit de ea pe loc, chiar dacă nu știa nimic despre ea.
Mai târziu, Mihai a aflat că femeia se numea Alba Radu Șerban, fostă Ypsilant, și era căsătorită cu un avocat cunoscut. Deși erau diferiți, Mihai a făcut tot posibilul să se apropie de ea, devenind chiar asistentul soțului ei. Chiar dacă nu a reușit imediat să câștige inima femeii, Mihai a continuat să muncească lângă avocatul celebru și să-și păstreze scopul de a o cuceri pe Alba. În următorii zece ani, cei doi s-au întâlnit doar de câteva ori, dar Mihai a devenit un avocat excepțional, deși nu a uitat niciodată de dragostea sa pentru „Donna Alba”.
Obsesia lui Mihai îl determină să o urmărească pe Alba și să descopere că aceasta avea o relație cu un bărbat necunoscut. Aflând că acesta o șantaja, Mihai a reușit să obțină scrisorile și să i le dea femeii, mărturisindu-și sentimentele fără a-i cere nimic în schimb. Gestul său l-a șocat pe soțul Albei, care s-a sinucis. În final, Alba și Mihai rămân împreună, iar visul lui Mihai devine realitate.
Pe lângă aspectul romantic al romanului, acesta explorează modul în care războiul a influențat formarea personalității și carierei protagonistului, oferind o analiză psihologică detaliată și captivantă. Gib Mihăescu reușește să redea stările obsesive, inclusiv cele de natură erotică, într-un mod impresionant, făcând din „Donna Alba” o lectură captivantă și profundă.