Povestea Căii Moșilor începe prin a introduce cititorul în lumea operei, oferind o prezentare succintă a străzii prin ochii protagonistei, care este alter-ego-ul autoarei. În debutul povestirii, familia locuiește alături de bunica acesteia, și se pregătește să se mute într-un apartament pe strada nou construită. Adina vizitează strada cea nouă, împreună cu tatăl ei, și observă cum biserica Olari era mutată pe șine pentru a face loc pentru blocurile cu apartamente.
Apoi, aflăm despre prietena și colega de grădiniță a Adinei, Eliza, care primește rolul principal în piesa de teatru „Veronica” la serbare. Adina merge la plimbare prin Herăstrău împreună cu tatăl ei și refuză să mănânce ciorba făcută de mama ei. La grădiniță, Adina este scutită de a mânca ciorbă, datorită intervenției mamei sale. Mai târziu, aflăm despre momentele dificile legate de animalele de companie ale Adinei, care au fost tratate cu neglijență și au avut parte de finaluri tragice.
Adina și tatăl ei urcă pe acoperișul blocului pentru a urmări o eclipsă totală de lună, iar apoi fata se împrietenește cu Tănase Florin, colegul ei de bancă. Aflăm despre povestea unei femei considerată „nebună” de pe Calea Moșilor, și despre cum Adina a început să-și descopere pasiunea pentru scris, devenind poetă.
Povestea continuă cu aventurile și peripețiile din copilărie ale Adinei și colegilor ei, inclusiv momente precum greva elevilor și banchetul clasei. Ultima povestire a volumului are loc vara, înainte ca Adina să termine clasa a opta, și cuprinde o scurtă narațiune în care autoarea povestește cum s-a mutat pe Calea Moșilor, dar la una din casele „din spate”.
Astfel, volumul oferă o privire detaliată și originală asupra vieții pe Calea Moșilor, prin ochii unei protagoniste care trăiește experiențe obișnuite de copil într-un mediu urban. Textul este încrezător, informat, neutru și clar, oferind o privire captivantă asupra vieții și aventurilor unei fetițe pe această celebră stradă din București.