Într-o lume în care basmele prind viață și se întrepătrund cu realitatea, povestea „Doi feți cu stea în frunte” ia o întorsătură neașteptată. În loc să începem cu nunta împăratului și a Lăptiței, ne aflăm într-o pădure fermecată, unde trăiesc spiriduși și zâne. Aceștia au puteri magice și se joacă pe ascuns cu soarta oamenilor.
Într-o zi, zâna Păpădie, cea mai înțeleaptă dintre toți spiridușii, se hotărăște să îndeplinească dorința Lăptiței de a avea doi feți cu stea în frunte. Ea știe că acest lucru va aduce schimbări majore în lumea oamenilor, dar consideră că este timpul ca oamenii să învețe să se bucure de magia din jurul lor.
Astfel, Lăptița, o fată cu inima bună și suflet curat, se trezește în dimineața nunții sale cu un sentiment neobișnuit de fericire și nerăbdare. În timp ce se pregătește pentru ceremonie, ea observă o păpădie zburând în jurul ei. Cu un zâmbet plin de înțelegere, Lăptița îi mulțumește zânei pentru darul ce urmează să-i fie oferit.
Ceremonia de nuntă este una fermecătoare, cu flori înflorite și păsări cântând în cor. Împăratul este captivat de frumusețea Lăptiței și de dragostea pe care o simte pentru ea. Când se apropie momentul promisiunilor, Lăptița îi rostește încet, dar hotărât: „Îți voi naște doi feți cu stea în frunte”.
După nuntă, împăratul pleacă într-o călătorie lungă, iar Lăptița rămâne în grija mamei sale vitrege, o vrăjitoare în haine de om. Aceasta o urăște pe Lăptița și nu poate accepta faptul că fata a primit un dar atât de prețios. În inima ei, mama vitregă nutrește dorința de a-i fura lui Lăptița copiii și de a-i înlocui cu niște creaturi malefice.
Într-o noapte întunecată, mama vitregă își pune planul în aplicare. Ea intră în camera Lăptiței și fură cei doi bebeluși, înlocuindu-i cu doi căței identici. Apoi, ea îi ucide pe copii și îi îngroapă în grădina din spatele palatului.
Cu toate acestea, magia pădurii nu poate fi învinsă atât de ușor. În timp ce mama vitregă își savurează victoria, doi plopi magnifici cresc din pământ, în locul în care au fost îngropați copiii. Acești plopi au puterea de a vorbi și de a se întreține în timpul nopții, dezvăluind tainele întunecate ale palatului.
Într-o noapte, când luna strălucește pe cer, plopii încep să vorbească despre copiii uciși și despre suferința Lăptiței. Vociile lor se înalță în adierea vântului și ajung în urechile împăratului, care se trezește din somn. El simte că ceva nu este în regulă și decide să investigheze.
Împăratul descoperă răul ascuns în palatul său și își dă seama că mama vitregă a fost cea care a pus la cale toată această tragedie. Furios și plin de durere, el o pedepsește pe mama vitregă, aruncând-o într-un foc sacru, care să îi arda păcatele.
În cele din urmă, împăratul găsește bebelușii adevărați, care au fost transformați în doi pești de aur de către magia pădurii. Acești pești sunt prinși de niște pescari și aduși la curtea palatului. Cu toate acestea, pescarii nu știu că peștii sunt, de fapt, copiii împăratului și ai Lăptiței.
Peștii de aur le cer pescarilor să-i lase să se scalde în roua dimineții și apoi să-i usuce la soare. În momentul în care razele soarelui ating solzii peștilor, aceștia își recapătă forma umană și devin din nou doi băieți frumoși, cu părul de aur și stele în frunte.
Cu bucurie în ochi și inimi pline de iubire, băieții se îndreaptă spre palat, purtând pe cap căciuli din piele de miel, care le ascund stelele. Când intră în sala tronului, ei se prezintă în fața împăratului și a întregii curți, povestindu-le adevărul despre ceea ce s-a întâmplat.
Împăratul, înțelegând adevărul și recunoscându-i pe copiii săi, se umple de emoție și își ia înapoi soția. Lăptița este iertată pentru suferința prin care a trecut, iar familia regală trăiește începând de atunci în pace și prosperitate.
Astfel, povestea lui Slavici devine o lecție despre puterea iubirii și despre cum magia și dreptatea pot învinge întunericul. Într-o lume în care basmele prind viață și se împletesc cu realitatea, nu există nimic mai puternic decât dragostea și curajul de a lupta pentru adevăr.