„Divina Comedie” de Dante Alighieri este unul dintre cele mai importante texte ale literaturii universale. În această operă, Dante descrie propria sa călătorie prin Infern, Purgatoriu și Paradis, într-o manieră amplă și dramatică, departe de spiritualitatea caracteristică epocii sale. Scrisă în dialect toscan, opera a exercitat o considerabilă influență asupra dezvoltării limbii și literaturii italiene.
În ceea ce privește conținutul, Dante începe călătoria în Infern, în care este însoțit de Virgiliu, poetul latin, și se întâlnește cu diverse personalități ale istoriei și mitologiei antice. Apoi, călătoria continuă în Purgatoriu, unde Dante se încinge cu stuful umilinței și se spală de negurile Infernului înainte de a se întâlni cu Beatrice, care îl va însoți în Paradis. În final, călătoria se încheie în Paradis, unde Dante urcă prin ceruri și se întâlnește cu diverse figuri istorice și religioase.
Opera lui Dante Alighieri reprezintă un laitmotiv al literaturii medievale, cu teme precum căința, iubirea pură și rațiunea. Complexitatea lucrării este dată de multitudinea de sensuri pe care le propune, iar călătoria este una simbolică, de purificare, prin rațiunea reprezentată de Virgiliu și iubirea întruchipată de Beatrice.
„Divina Comedie” a anticipat gloria Renașterii, afirmând triumful vieții în eternitate, prin iubire și rațiune, precum și triumful adevărului și al dreptății asupra întregului cer înstelat. Această operă a exercitat o influență profundă asupra literaturii universale și este o sursă de inspirație pentru dezvoltarea eseelor pe această temă.