„Demonii” este un roman complex și amplu scris de F. M. Dostoievski, care explorează ideile periculoase și extremele la care poate ajunge mintea și spiritul uman în numele ideologiilor. Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1872 și urmărește activitatea unui grup de presupuși „revoluționari” condus de Piotr Verhovenski.
Acțiunea romanului se petrece într-o zonă provincială din Rusia, pe moșiile lui Stepan Trofimovici Verhovenski și ale Varvarei Petrovna Stavroghina. Personajele centrale sunt Piotr Verhovenski, Nicolai Stavroghin, Kirillov și Șatov, iar narațiunea este realizată la persoana întâi de către un personaj-martor pe nume Anton Lavrentievici G., prieten și secretar al lui Verhovenski.
Sub „stindardul” unei cauze comune, gruparea rebelă începe să comită atrocități asociate cu începuturile leninismului în Rusia. Nicolai Stavroghin, figura centrală a romanului, este un personaj carismatic, caracterizat de ura față de ceilalți și de golirea de emoții și sensibilități umane. El se folosește de aceste aspecte ale personalității oamenilor pentru a-i manipula în interes personal.
Motorul revoluției sângeroase este Piotr, fiul lui Stepan Verhovenski, care se întoarce din străinătate în orășelul provincial din apropierea moșiei Skvoreșniki. El își face apariția alături de un grup de personaje cu care plănuiește să înlăture imperiul în favoarea unui regim socialist. Inspirat de ideologia lui Nikolai Stavroghin, Piotr susține ascensiunea unui regim care presupunea preluarea conducerii de către o elită cu puteri absolute.
Până la finalul romanului, aproape toate personajele mor, unele se sinucid, altele sunt omorâte cu sânge rece. Stavroghin se vede nevoit să aleagă între o spovedanie publică scrisă și sinucidere. În ultima parte, semnificația titlului „demonii” este explicată: aceștia sunt ideile reacționare, anticreștine, care pun stăpânire pe mințile slabe și le distrug.
„Demonii” este o alegorie la adresa dezastrelor care ar fi putut fi cauzate de nihilismul moral predominant în Rusia anilor 1860 și reprezintă o critică la adresa generației idealiste a anilor 1840, percepută drept „responsabilă” pentru nașterea „demonilor” care, douăzeci de ani mai târziu, aveau să arunce regiunea în haos și violență.