„Daniil Sihastru” este o legendă istorică scrisă de poetul Dimitrie Bolintineanu, care a fost un scriitor, publicist, diplomat, om politic și lider al Revoluției de la 1848. Această operă face parte din volumul intitulat „Legende istorice”, publicat în anul 1865 și este dominată de subiecte istorice, în special istoria Moldovei.
Legenda explorează tema luptei pentru apărarea țării și a demnității naționale, într-un context în care domnitorul Ștefan al Moldovei vine rănit dintr-o bătălie împotriva turcilor și este sfătuit de către duhovnicul său, Daniil Sihastru, să nu cedeze în fața umilinței și să continue lupta.
Opera este compusă din douăzeci și opt de versuri lungi, cu măsura de unsprezece-douăsprezece silabe, ritm trohaic și rimă împerecheată. Incipitul stabilește un cadru sălbatic și izolat, în care trăiește Sihastru, pregătind astfel terenul pentru întâlnirea neconvențională dintre el și domnitor.
Când Ștefan al Moldovei sosește la mănăstirea lui Sihastru, acesta din urmă își încheie rugăciunea înainte de a-i acorda atenție domnitorului. Întâlnirea lor este una bazată pe sinceritate și integritate, iar Ștefan își cere sfatul în legătură cu soarta Moldovei, arătându-și umilința și respectul față de călugăr.
Răspunsul lui Sihastru subliniază importanța apărării demnității naționale, îndemnându-l pe Ștefan să nu cedeze în fața turcilor și să-și asume responsabilitatea decizională pentru poporul său. În final, Sihastru îl sfătuiește pe Ștefan să cedeze tronul dacă nu se simte în stare să ducă lupta la bun sfârșit, iar domnitorul își ia inima-n dinți și conduce țara către victorie.
Astfel, „Daniil Sihastru” oferă o perspectivă asupra unui episod din viața lui Ștefan cel Mare și ilustrează importanța demnității naționale și a responsabilității decizionale a unui lider. Legenda este un exemplu al literaturii istorice a lui Bolintineanu, care pune în lumină valorile naționale și sacrificiul pentru apărarea acestora.