Romanul „Copilăria” a fost scris de Maxim Gorki între anii 1913 și 1914 și face parte dintr-o trilogie autobiografică, alături de „La stăpâni” (1915-1916) și „Universitățile mele” (1923). Această carte oferă o perspectivă asupra vieții autorului, care a trecut printr-o maturizare dificilă în condiții extrem de anevoioase.
Acțiunea începe cu moartea tatălui protagonistului, Alexei Peșkov, într-un accident cauzat de o glumă proastă făcută de cei doi cumnați ai bărbatului. După această tragedie, Alexei își pierde și fratele nou-născut și se mută cu mama și bunica sa în casa bunicului din Nijni-Novgorod. Acolo, el trăiește într-un mediu tensionat, fiind bătut de unchii săi și asistând la conflicte legate de moștenirea tatălui lor.
În ciuda tuturor dificultăților, Alexei reușește să vadă și părțile bune ale bunicului său, chiar dacă acesta este uneori crud. După o serie de tragedii petrecute în jurul lui, inclusiv incendierea atelierului bunicului, familia se destramă, iar bunica începe să cadă pradă alcoolului. Mama lui Alexei se căsătorește cu un bărbat mult mai tânăr decât ea și pleacă la Moscova fără băiat.
În ciuda tuturor acestor evenimente tragice, Alexei continuă să se descurce, vânzând obiecte găsite la piața de vechituri. În cele din urmă, mama sa moare, iar bunicul său îl sfătuiește să-și găsească un „stăpân” care să-l angajeze. Această carte subliniază importanța menținerii purității interioare și a deschiderii către frumusețile lumii, chiar și în mijlocul celor mai dificile momente.
„Copilăria” oferă o privire asupra lumii prin ochii unui copil și subliniază importanța învățării din experiențele noastre, indiferent cât de dificile ar fi. Este o poveste care ne amintește să privim lumea cu inocență și să valorificăm fiecare experiență ca pe o oportunitate de creștere și învățare.