„Cartea Oltului” este un reportaj literar scris de Geo Bogza în perioada interbelică și publicat în 1944. Acest text este o descriere detaliată a râului Olt și a traseului său, fiind inspirat din călătoria autorului de-a lungul râului. Bogza a scris această operă în timpul refugierii sale în Telega, temându-se de bombardamentele Statelor Unite împotriva rafinăriilor din Ploiești.
Reportajul literar este și un poem în proză care evidențiază calitățile morale și natura echilibrată a poporului nostru. Textul prezintă povestea călătoriei râului de la izvoarele sale până la vărsarea în Dunăre, văzut ca o ființă vie, care își urmează menirea în existență. Geo Bogza identifică șapte etape ale existenței râului, echivalând destinul acestuia cu cel al unei ființe umane.
Opera nu este doar o simplă monografie a unui râu, ci o meditație asupra destinului întregii umanități. Oltul devine martor al existenței oamenilor și a locurilor pe care le străbate, reflectând asupra sensului existenței sale și al lumii în care trăiește. Bogza prezintă defileurile, sălbăticia naturii și luptele dintre piatră și apă, declarând că Oltul este un simbol și un martor al evenimentelor istorice prin care a trecut poporul român.
Astfel, „Cartea Oltului” este o monografie impresionantă a traseului râului, cu referiri la folclorul și istoria țării noastre, oferind o perspectivă profundă asupra importanței sale în istoria și cultura românească.