Ela este un personaj secundar, feminin și individual din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu.
Caracterizare directă
Ela este prezentată în mod direct de mai multe personaje din roman, inclusiv de personajul-narator, Ștefan, care oferă detalii despre percepția sa asupra soției sale.
Caracterizarea directă evidențiază modul în care Ela este percepută de către cei din jur, cu o atenție specială asupra aspectelor fizice și a impactului pe care îl are asupra celorlalți:
Ștefan Gheorghidiu, soțul Elei, își exprimă orgoliul legat de faptul că s-a căsătorit cu „cea mai frumoasă studentă”, subliniind cum a proiectat asupra ei așteptări personale care nu corespund realității.
El admite că nu a cunoscut-o cu adevărat și că a fost gata să se separe de ea de fiecare dată când nu se comporta conform idealului său.
Reflectând asupra discuțiilor lor filosofice, Ștefan face o remarcă ironică despre Ela: „-Zău că nu ești chiar așa de proastă”.
Anișoara, verișoara lui Ștefan, o descrie pe Ela în termeni pozitivi, evidențiind farmecul ei: „Zău, e încântătoare… Ia uite ce drăguță”.
Caracterizare indirectă
Prin ochii lui Ștefan, Ela este caracterizată indirect, oferind o perspectivă asupra personalității și comportamentului său bazată pe interpretările și percepțiile protagonistului:
La început, Ela este percepută ca o femeie inocentă, frumoasă și cu spirit de sacrificiu, dedicată iubirii pe care i-o poartă lui Ștefan.
Participarea ei la cursurile de matematici, deși nu le înțelege, „numai ca să fim împreună […] și asculta, o oră pe săptămână, serioasă și cuminte ca un cățeluș, principiile generale ale calculului diferențial” este un exemplu clar al dedicației sale.
Pe măsură ce relația lor evoluează, percepția lui Ștefan asupra Elei se schimbă, atribuindu-i trăsături mai puțin plăcute, cum ar fi superficialitatea și infidelitatea.
El observă cum Ela devine fericită și surâde „ca o școlăriță, gâdilată în orgoliul ei că place unei femei atât de pretențioase” și își exprimă bănuielile de infidelitate pe baza comportamentului său cu Grigoriade, pe care îl percepe ca fiind prea apropiat.
Portret fizic
Portretul fizic al Elei este dezvăluit în roman cu o atenție deosebită pentru detaliile care o fac să iasă în evidență, evidențiind frumusețea ei ca fiind una dintre calitățile sale definitorii.
La început, frumusețea Elei este descrisă cu mare detaliu, accentuându-se pe „ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar”.
Această descriere sugerează nu doar atractivitatea ei fizică, ci și o anumită profunzime și curiozitate exprimată prin privire.
„măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru mine, pentru că eram atât de pătimaș iubit de una dintre cele mai frumoase studente”
Ștefan recunoaște că frumusețea Elei a fost unul dintre motivele principale pentru care s-a simțit mândru să fie împreună cu ea.
Detalii precum „dinții albi, dintre care doi din față, de sub buza roșie de sus, puțin mai lați, ca două minuscule petale, îmbietoare, de floare de cireș”, și „neastâmpărul trupului tânăr”, cu „atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai” contribuie la crearea unei imagini complexe și senzuale a Elei, subliniind nu doar aspectele fizice, ci și trăsături de caracter sugerate de acestea.
Portret moral
Portretul moral al Elei este dezvoltat în roman printr-o serie de acțiuni și reacții care dezvăluie complexitatea caracterului său, fiind filtrat în mare parte prin percepția lui Ștefan.
Inițial, bunătatea și altruismul Elei sunt trăsăturile dominante, așa cum este ilustrat de implicarea ei în activități de îngrijire și sprijin față de cei din jur: „Făcea toate lucrările mătușii ei, care era institutoare, prăpădea puținii bani în cadouri pentru prietene, iar pe colega ei bolnavă a îngrijit-o luni de zile ca o soră de caritate, cu o abnegație fără margini, de adolescentă”.
Combinarea trăsăturilor fizice și morale în descrierea lui Ștefan sugerează o admiratie profundă față de Ela: „Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință in trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri”.
Pe măsură ce narativa avansează, devine evidentă o discrepanță între idealul lui Ștefan și realitatea comportamentului Elei, indicând complexitatea morală a personajului: „Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra discuțiilor acestea vulgare, plăpândă și având nevoie să fie ea protejată, nu să intervină atât de energic, interesată”.
Alte personaje importante din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”:
- Caracterizare domnul G.
Citește și: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război comentariu