Romanul „Călătoriile lui Gulliver” a fost scris de Jonathan Swift în 1721 și a fost publicat pentru prima dată într-o ediție cenzurată în 1726. Versiunea completă a apărut abia în 1735. Eroul principal și naratorul poveștii, Lemuel Gulliver, călătorește pe mare, mai întâi ca chirurg, apoi ca căpitan al mai multor corăbii. În timpul călătoriilor sale, Gulliver naufragiază pe câteva insule necunoscute, descoperind populații fantastice cu caracteristici umane exagerate. Aceste aventuri exotice sunt de fapt o satiră realistă și revelatoare a naturii umane, care se dovedește a fi inalterabilă în orice formă, oricât de absurdă sau civilizată.
În prima carte, Gulliver ajunge pe insula liliputanilor, un neam de oameni foarte mici, dar abili și ingenioși, care îl țin captiv pentru o perioadă. Chiar și după ce este eliberat, Gulliver îi ajută pe liliputani să câștige războiul cu dușmanul lor, statul Blefuscu. Cu toate acestea, eroul refuză să susțină dorința regelui de a face sclavi din Blefuscu, ceea ce îl face să fie respins de liliputani. Gulliver reușește să fugă pe mare și să se întoarcă acasă.
În a doua carte, Gulliver ajunge pe o insulă populată de giganți, unde este tratat ca o curiozitate și expus pentru bani. După ce se îmbolnăvește, este vândut reginei, dar nu se simte confortabil într-un mediu atât de mare. Reușește să evadeze și să se întoarcă acasă.
În a treia carte, Gulliver vizitează diverse insule fantastice, inclusiv una zburătoare, unde întâlnește populații dedicate muzicii și matematicii, dar care au o guvernare absurdă. În cele din urmă, ajunge pe o insulă locuită de cai, care îi țin sclavi pe oameni. Aici, Gulliver descoperă că oamenii se comportă ca niște animale deplorabile.
„Călătoriile lui Gulliver” este o parodie inventivă a genului romanului de călătorii și o capodoperă care a influențat literatura engleză. Această operă complexă a avut un impact semnificativ asupra altor mari autori, precum Oscar Wilde, Lewis Carroll și Edgar Allan Poe.