Romanul „Bună dimineața, băieți!” este continuarea romanului anterior, „Cișmigiu & comp”, scrise de același autor, Grigore Băjenaru. În primul roman, publicat în 1942, Băjenaru relatează evenimentele din perioada liceului, în timp ce „Bună dimineața, băieți!” a apărut în 1973, după 31 de ani de la primul roman.
În acest al doilea roman, personajul-narator este acum profesor și relatează experiențele sale din timpul carierei sale didactice. De la începutul său ca suplinitor în timpul studenției și până la devenirea sa profesor cu normă întreagă la diferite școli din București, Băjenaru dezvăluie secretele cancelariei și mecanismele instituțiilor oficiale, dar și întâmplările din timpul orelor de curs.
Autorul împărtășește experiența sa cu elevi talentați și cu cei care au avut nevoie de îndrumare suplimentară. El relatează și episodul în care a trebuit să-și învețe o lecție unul dintre elevii săi, care obișnuia să facă glume de proastă calitate. De asemenea, el oferă cititorului o privire în culisele serbărilor școlare și în viața literară a României.
Finalul romanului îl găsește pe protagonist nostalgic, amintindu-și cu drag de anii petrecuți ca profesor și de impactul pe care l-a avut asupra elevilor săi. Băjenaru reușește să redea autentic atmosfera României interbelice și să insufle această nostalgie și cititorului.