„Buchetiera de la Florența” este o nuvelă scrisă de Vasile Alecsandri și inspirată din călătoria sa în Italia. Această operă reprezintă debutul literar al autorului, fiind publicată pentru prima dată în 1840, în revista „Dacia literară”, la scurt timp după călătoria sa.
Acțiunea operei este relatată prin utilizarea tehnicii povestirii în ramă, în care doi naratori confesează între ei, oferind astfel autenticitate și impresia de veridicitate a textului, în ciuda amestecului clar între realitate și ficțiune.
Textul debutează cu o descriere minuțioasă a frumuseții orașului Florența, iar autorul meditează la destinul glorios al patriei sale, Moldova. În timp ce se află în fața capelei, personajul-narator se întâlnește cu un vechi prieten italian, V., care se dovedește a fi îndrăgostit de o actriță pe nume Cecilia, sub protecția unui bătrân bogat și influent, Barbarissimo.
În final, V. reușește să rămână împreună cu iubita sa, iar opera se încheie cu cei doi îndrăgostiți cântând împreună, într-un final fericit și tipic romantic.
În concluzie, „Buchetiera de la Florența” este o prelucrare romantică inspirată din literatura italiană, care combină narațiunea propriu-zisă cu descrierea lirică și a fost tradusă în limba germană în anul 1887.