Opera „Abu-Hasan” de I.L. Caragiale a fost publicată în anul 1915 la Editura Institutului de Arte Grafice „Flacăra” și este subintitulată „poveste orientală”. Deși unii o consideră o nuvelă, iar alții un basm fantastic, această operă a fost una dintre cele mai cunoscute povești pentru copii ale autorului la vremea apariției sale. În mod similar altor scrieri ale lui Caragiale, „Abu-Hasan” evidențiază talentul său pentru analiza naturii umane.
Acțiunea se desfășoară în Bagdad, în vremea domniei califului Harun-al-Rashid. Protagonistul, Abu-Hasan, fiul unui neguțător bogat, moștenește averea tatălui său la vârsta de treizeci de ani. Cu toate acestea, el se dovedește a fi cheltuitor și își risipește bunurile pe distracții și petreceri. Atunci când rămâne fără resurse, prietenii săi îl părăsesc, dezamăgiți de comportamentul său.
Pentru a-și schimba stilul de viață, Abu-Hasan decide să cinstească în fiecare seară un singur străin la masă. Într-o seară, califul Harun-al-Rashid îi iese în cale și este invitat la masă de către protagonist. Acesta îi dezvăluie califului motivele pentru care a ales să cinstească străini și își exprimă dorința de a deveni el însuși calif, pentru a-i învăța o lecție pe iman și pe cei patru cititori de la geamie.
Califul îi strecoară praf de dormit în băutură și îl transportă la palatul său. A doua zi, Abu-Hasan se trezește îmbrăcat în straie nobile și este convins că el este califul. Cu toate acestea, după o serie de întâmplări, el se întoarce la identitatea sa reală.
Întors acasă, Abu-Hasan continuă să cinstească străini la masă și se reîntâlnește cu califul, care îi îndeplinește dorința de a fi primit oricând dorea. Astfel, povestea se încheie cu un final fericit.
Această operă ilustrează ingeniozitatea autorului și adaptabilitatea sa la numeroase genuri și specii literare. Deși este cunoscut mai ales pentru comediile sale, Caragiale a lăsat o moștenire literară diversă. Opera sa reflectă un moment de incertitudine și distorsionare a realității, adesea asociate cu ocultismul scrierilor lui Edgar Allan Poe.