Romanul „Absenții” scris de Augustin Buzura a devenit celebru pentru cenzurarea sa drastică la scurt timp după apariție. Publicat pentru prima dată în 1970, romanul a fost interzis și retras din bibliotecile publice și librării în contextul unei minirevoluții culturale în România.
Mihai Bogdan, un medic psiholog, este personajul central al romanului, petrecând mult timp autoanalizându-se din cauza ocupației sale. Textul se aseamănă cu o parabolă, cu scopul de a descoperi răspunsuri la întrebările care-l macină pe protagonist, în special „Cine suntem noi, de fapt?”. La vârsta de tranziție către maturitate, Mihai Bogdan trece printr-un proces profund introspectiv, retrăindu-și trecutul într-un mod haotic și nedorit.
Acțiunea se desfășoară într-un Cluj mohorât și sumbru, acoperit de ploi, reflectând starea interioară a lui Mihai Bogdan. El se simte frustrat din cauza mediului în care își desfășoară activitatea și se retrage într-un stil de viață de absență demonstrativă. Mihai retrăiește episoade din propria viață și inventează altele noi, folosind aceste povești ca mecanism de evadare din realitatea cotidiană.
Protagonistul simte că identitatea sa este anulată într-un mediu caracterizat de depersonalizare, iar munca sa este tratată cu indiferență și cinism. El se retrage și mai mult într-un stil de viață de absență demonstrativă, simțind că și-a ratat existența. Personajul principal își dorește eliberarea din acest labirint de experiențe stranii și confuze, căutând o direcție simbolică a destinului său individual.
„Absenții” este un roman modern de analiză psihologică care reușește să redea dinamica tumultuoasă a unei conștiințe aflate în derivă. Prin formula epică inedită, romanul transmite starea de depersonalizare caracteristică României anilor ’60-’70. Este un apel la demnitate în vremuri și contexte dificile, oferind o perspectivă profundă asupra condiției umane într-un mediu opresiv și descurajant.