Toate pânzele sus!”, o capodoperă literară scrisă de Radu Tudoran și publicată în anul 1954, constituie o poveste palpitantă despre aventuri pe mări și oceane, care a fascinat și a captivat publicul român, atât în forma sa scrisă, cât și prin adaptarea cinematografică realizată în anul 1976.
„Cartea prezintă odiseea lui Anton Lupan, alături de echipajul său devotat, într-o călătorie plină de peripeții cu nava Speranța, având ca destinație îndepărtata Țară de Foc.
Această lucrare literară este structurată în treizeci și patru de capitole, fiecare dintre acestea dezvăluind un nou episod din aventurile și provocările cu care se confruntă Anton Lupan și însoțitorii săi în această călătorie plină de neprevăzut.
Interesul lui Radu Tudoran pentru domeniul navigației se reflectă nu doar în această operă literară, dar și în propria sa viață, manifestându-se prin pasiunea sa de a construi o goeletă la Brăila, o corabie cu care visa să exploreze lumea.
Romanul debutează cu întoarcerea personajului principal, Anton Lupan, în orașul Galați, după o perioadă petrecută în străinătate. Naratorul ne oferă o incursiune în trecutul protagonistului, dezvăluindu-ne fragmente din viața acestuia. Anton, un orfan de mamă, rămas doar cu tatăl său, a ales să plece la studii în Franța la vârsta de 16 ani.
Acolo, întâlnește un tânăr pe nume Pierre Vaillant, cu care dezvoltă o prietenie profundă. Într-o vacanță petrecută la casa lui Pierre din Saint-Malo, Anton are ocazia să se apropie de universul navigației, devenind complet captivat de acest domeniu.
Cei doi descoperă în sloop-ul bunicului lui Pierre (o ambarcațiune mai mică, cu două pânze) scrisori vechi și o carte, din care află că tatăl lui Pierre și Charles Darwin au încercat să exploreze Țara de Foc, însă au eșuat și și-au pierdut viața în acea expediție. Astfel, se naște visul lui Anton și Pierre de a călători în acea regiune misterioasă.
După finalizarea studiilor și obținerea titlului de ingineri constructori de ambarcațiuni, cei doi prieteni se angajează la Istanbul, unde lucrează la construcția căilor ferate. În timp, reușesc să achiziționeze o goeletă, pe care o denumesc „L’esperance”. Pierre pleacă cu goeleta spre Sulina, în timp ce Anton rămâne să lucreze în Istanbul.
Din nefericire, Anton află despre o furtună care a scufundat corabia lor, dar nu primește informații clare despre soarta lui Pierre. După cinci ani, plini de călătorii în diferite țări, Anton se întoarce în România, hotărât să afle ce s-a întâmplat cu goeleta L’esperance și cu prietenul său. Pornind spre Pireu, el începe să recruteze un echipaj pentru o nouă expediție. Pe parcurs, în Sulina, descoperă epava corabiei L’esperance pe plajă și află că a fost prădată de pirați conduși de un individ numit Spânul.
Hotărât să repare corabia, Anton Lupan reușește să adune un echipaj format din Gherasim, Ieremia, Ismail, Cristea Busuioc, copilul Mihu, Adnana și cățelul Negrilă. Nava reparată, redenumită Speranța, pornește spre Pireu, transportând cherestea.
Pe parcursul călătoriei, întâmpină diverse provocări, inclusiv un incident în care Spânul încearcă să se infiltreze la bord, deghizat în călugăr, dar este descoperit și oprit de echipaj cu ajutorul lui Mihu. Ulterior, pe o insulă, Anton află, printr-o scrisoare lăsată de Spânul, că Pierre a reușit să evadeze, folosind o goeletă construită de el pentru Spânu.
În continuarea călătoriei lor spre America de Sud, peste Atlantic, echipajul (minus Adnana, care rămâne în Marsilia) se confruntă cu multiple dificultăți: atacuri ale piraților, vânturi puternice purtătoare de praf, un uragan violent și lipsa apei.
În pofida dificultăților financiare, cauzate de pierderile repetate de bani provocate de Ismail și de lipsa de fonduri pentru continuarea călătoriei, echipajul reușește să depășească toate obstacolele. Adnana se alătură din nou echipei, după moartea tatălui său și vânzarea brutăriei sale.
Situația financiară se îmbunătățește când Martin Stricland îi angajează pentru o expediție spre Țara de Foc. Ajunși acolo, echipajul decide să rămână un an, timp în care Martin Stricland începe o exploatare auriferă, folosindu-se de localnicii alcalufi și promițându-le recompense iluzorii.
O confruntare între Martin Stricland și Black Pedro conduce la incendierea orașului alcalufilor și la moartea lui Martin. O parte din corabie este afectată de incendiu, iar Ismail este împușcat în picior de Pedro.
După ce Anton se întoarce de pe insulă și descoperă dezastrul, decide să ridice ancora. În Punta Arenas, echipajul găsește un nou contract de transport spre Buenos Aires. Anton se căsătorește cu Adnana, cu care împărtășea o dragoste reciprocă de la prima lor întâlnire.
Ismail se vindecă, confecționându-și un picior de lemn în locul celui pierdut. Călătoria continuă spre o nouă destinație după ce Anton află despre naufragiul navei L’esperance a lui Pierre și primește un mesaj într-o sticlă, care îi indică locația unde îl poate găsi. Astfel, Speranța își continuă călătoria, cu toate pânzele sus, spre noi orizonturi și aventuri.