Tânguire de mior – rezumat

de

în

„Tânguire de mior” (sau „Tânguire de mior cătr-un paznic surd și chior”) este un text satiric scris de Mircea Nedelciu și publicat în anul 1989 în volumul intitulat „Și ieri va fi o zi”, semnat de același autor. Mircea Nedelciu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai generației optzeciste în rândul scriitorilor români, a promovat mișcarea artistică a minimalismului, un stil ce presupune reducerea unei opere la formele ei fundamentale, preferință vizibilă și în cazul operei de față.

Balada „Miorița” a fost sursa principală de inspirație pentru conceperea operei, fiind considerată reprezentativă pentru concepția poporului român asupra morții și a sensului vieții. Textul este conceput în proză, dar menține rima și ritmul baladei pe întreg parcursul său. Nedelciu demistifică imaginea sufletului românesc și a unei purități spirituale care nu se mai regăsește printre calitățile poporului nostru în prezent. Eroii idealizați, precum Miorița și ciobanul moldovean, dispar, lăsând loc pentru personaje precum cojocarul Gheorghe „de la Făgaraș” și amicul său, Mișu Căpcăunu, care plănuiesc un jaf de mioare.

Opera dezvăluie modul în care ciobanii, precum fratele lui Mișu, au omorât și vândut oile pentru profit personal, ignorând complet siguranța și bunăstarea animalelor. Un alt caz similar este cel al morarului Ion, care s-a înțeles cu primarul pentru a ascunde situația oilor sale. Gheorghe a pus la cale și el o înșelătorie, obținând un certificat fals de la un medic veterinar pentru a-și vinde oile sănătoase la un preț bun, apoi cumpărând oi bolnave care au murit la venirea iernii. Oamenii sărbătoresc câștigurile obținute din aceste înșelătorii, dar sunt întrerupți de o oaie neagră, slabă, care spune simplu „Punct”.

„Tânguire de mior” este un text încadrat cu succes în categoria literaturii române postmoderne, reflectând experimentalismul literar al anilor ’80, când normele uzuale ale prozei au fost zguduite din temelii. Opera de față cucerește prin umorul inconfundabil și prin stilul parodic caracteristic prozei scurte a autorului, oferind o perspectivă satirică asupra societății și a valorilor umane.